Cât de tare!

Faptul că am găsit filmuleţul de mai jos la câteva minute după ce am aflat că am o leapşă (na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie) de la Livia nu este întâmplător, cred eu.

Am realizat ca asta a fost o vară sacrificată şi că nu trebuie să mai repet isprava de anul ăsta. Lipsa unui job s-a reflectat în portofel, iar lipsa “caşcaraveţilor” din portofel s-a reflectat în cantitatea de distracţie cu care ar trebui să mă laud acum.

Oricum, am făcut ceva-ceva acolo. Pot enumera:

• găsirea a două plaje extraordinare: una în Năvodari şi alta în Eforie Nord (mamă, ce valuri!)

• zecile de grătare şi de petreceri alături de prieteni

• participarea la Grand Spoof alături de Şerban

• (poate cel mai important lucru) faptul că mi-am dat seama de ceea ce vreau să fac în viaţă şi că încet–încet “mi-am început călătoria”

Dar vă garantez că nu se compară cu ce voi face vara viitoare. Ăsta-i un angajament pe care mi-l iau faţă de mine, acum, aici pe blog. Mi-am dat seama că sacrificându-mi mie vara.. am sacrificat-o şi pe a unei persoane la care ţin infinit de mult. Iar asta, chiar dacă unori dau senzaţia că sunt egoist, nu îmi stă în caracter.

Uite ce o să  fac, într-un fel sau altul, la anu’: