Un articol despre familiile pe care le am

Puneți-vă centura de siguranță, urmează un articol în care mi-am conectat degetele mai mult la inimă decât la creier.

Anul trecut, când eram pe scena premianților la Webstock, am mulțumit cu voce zgâlțâită de emoții ­“familiei care îmi acceptă zilnic volumul de muncă investit în prezența online”.

Ce nu am specificat atunci și am specificat anul ăsta, când am fost din nou pe scenă cu niște planuri “diabolice” în buzunarul de la blugi, era faptul că familia la care mă refeream era familia formată exclusiv din Georgiana și Săshica. Familia cu care mă trezesc zilnic încolăcită în jurul meu de vreo doi ani. Familia care trece alături de mine zilnic prin tot felul de momente, de la momente de fericire la cele mai grele. Cumva, familia asta este cel mai important scut pe care îl am în lupta cu greutăție zilnice. Este suficient să deschid dimineața ochii și să o văd acolo, lângă mine, ca să îmi zic în gând sau cu voce tare “viața e frumoasă!”.

Cea de-a doua familie este cea care mi-a dat viață și mi-a oferit tot ce aveam nevoie ca să ajung aici. Cu bune, cu rele, ea mi-a influențat enorm dezvoltarea și pot spune că sunt cine sunt în momentul de față și datorită ei. Nu o să intru în detalii pe fiecare membru al ei, dar ideea e că toți membrii ei cu care am împărțit un acoperiș deasupra capului m-au ajutat și mi-au fost sprijin și inspirație până la predarea ștafetei către familia cu care plănuiesc să împart totul de acum înainte.

Nu am funcționat bine niciodată când am încercat să merg pe principiul “lupul singuratic”, cel mai bun randament l-am dat când eram parte dintr-o “haită” care îmi oferea liniște, căldură și un gând bun când simțeam că intru în derivă. Pentru mine asta înseamnă familia, un refugiu energetic de dragoste și de claritate. Un refugiu pentru care trebuie să muncești zilnic să îi ungi mecanismul. Un refugiu la ușa căruia trebuie să lași toate orgoliile și impresiile cum că ești buricul pământului.

Mi-a luat ceva să învăț lecțiile de mai sus. Poate d-asta nu a mers totul ca uns mereu și sunt convins că mai sunt multe alte lecții de învățat. Până una alta, la anu’ oficializăm familia. Trecem la următorul nivel. Țineți-ne pumnii și feriți-vă de noi pentru că umblăm prin oraș cu invitațiile la nuntă după noi. :))

Articolul de față a fost scris la invitația Hochland în contextul campaniei aniversare “Suntem o familie”, care marchează 90 de ani de activitate și de expertiză de top în domeniul brânzeturilor.

Zic “la mulți ani” pentru că suntem cel puțin înnebuniți după cele două sortimente de brânză Praid pe care Hochland le-a lansat anul trecut. Avem în permanență cel puțin unul în frigider. #pebune

Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

 

Adauga un comentariu

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.