Un exemplu excelent despre cât de disciplinați sunt gimnaștii este următorul filmuleț:

Am senzația că puștiul respectiv va face o mică schimbare de teren, lăsând teninsul pentru cricket, un sport super apreciat în Australia.

GG, puștiulică!

Dați-i cu click 2 și View Image, apoi zoom (poza are 8000×8000 pixeli).

Enjoy:

mai multe detalii aici

sursă foto

Cu tot talentul meu de a mă descurca în orice situație, de fiecare dată când mă aflam în fața unui cuptor cu microunde, pur și simplu, nu mă descurcam să-l fac să îmi încălzească ciorba sau sandvișul.

Revenind la motivul acestei postări, niște băieți fascinați de cuptorul cu microunde au băgat tot felul de chestii care fac urât atunci când sunt supuse tratamentului cu microunde. Rezultatul fiind destul de spectaculos.

Poftă bună:

Felicitări colegului Daniel Strungariu pentru super execuţie!

Cel mai probabil așa au făcut și părinții mei atunci când erau tineri și așa vor face și copiii mei când vor fi de vârsta mea. Ăsta-i “circuitul familiei” în natură, aș zice.

În clipul de mai jos avem o reclamă, în stilul despre care v-am vorbit, la … orez (duhh!). Enjoy:

Dacă ar fi să fac o mini listă cu chestiile care mă amuză atunci când mă uit la pozele cu tipul ăsta nici nu aș ști ce să pun mai întâi:

• și-a schimbat numele de familie din Schmidt în Dotcom (.com)

• avea 11 milioane de dolari doar în seiful casei

• radia de fericire în toate pozele în care este în preajma unei vedete

• nu era ipocrit, numărele de înmatriculare ale mașinilor se învârteau în jurul cuvintelor: mafia, criminal, hacker etc.

Puteți să îmi ziceți nebun, dar am senzația că Hollywood-ul s-a grăbit puțin atunci când a ales să facă un film după viața lui Mark Zuckerberg.  Adică.. până și producătorii “The Social Network” au recunoscut că au exagerat cu liniile de cocaină și partidele de sex prin toaletele barurilor doar ca să facă filmul mai interesant. Dacă ar fi să ne gândim la viața lui Kim Dotcom, cred că producătorii vor trebui să taie o grămadă, doar ca să poată face un film de două ore.

Mă rog, poate exagerez eu, dar la cald mi se pare destul de fascinantă viața unui tip care dacă nu ar fi făcut ce a făcut, ar fi avut un job de casier la supermarket și ar fi condus o Dacia Logan, varianta oleacă îmbunătățită.. pentru nemți.

GG, KIM!

sursă poze

Megaupload este un site de file-sharing care a fost închis săptămâna trecută de către justiția americană pentru violarea drepturilor de autor. Kim Dotcom, fondatorul site-ului, a fost arestat împreună cu directorii companiei ce avea sediul în Hong Kong.

Dacă șoferul nu era atent, erau toate șansele ca ăsta micu’ să o pățească rău de tot iar părinții-reni să își dea seama de abia acasă că le-a dispărut omulețul de pe sanie…

Am văzut acum ceva timp un documentar despre invaziile de furnici și albine, dar pe alea măcar poți să le omori cu insecticid înainte să intri peste ele în cuib. Cu liliecii ăștia nu prea ai ce sa faci.

Nici măcar lui Batman nu i-ar plăcea să aibă așa ceva sub acoperiș..

Spor la treabă!

Probabil v-am mai spus sau v-ați dat voi seama, nu am fost un elev eminent. Eram doar un elev mediu ce avea din când în când sclipiri. Toți profesorii foloseau clasica expresie “brânză bună în burduf de câine” atunci când vorbeau despre mine.

Eram elevul ăla care se trezea vorbind în timpul orei și făcea clasa întreagă să râdă, ăla care astăzi fura un zece iar mâine primea un patru pentru că nu și-a făcut tema, ăla care s-a apucat de chiulit, de la ore, încă din clasa a IV-a ca să fumeze după centrală cu bunul lui prieten de pe atunci, care acum este gropar (și nu vorbesc de Groparu.ro). Exact, o bombă de copil..

Săraca mama, ce lovituri sănătoase primea atunci când venea la școală, vedea catalogul, și auzea poveștile profesorilor despre animăluțul ei..  În zilele respective eram anunțat de dimineață, pe un ton grav, “vezi, drace, că astăzi vin la școală!”. Zile care mi se păreau interminabile. Încă de la prima oră eram că ochii pe ușa clasei și, ori de câte ori se deschidea, simțeam cum tavanul urmează să cadă pe mine. Fiorul ăla.. Gaura aia în stomac… Tremuratul picioarelor… Doamne, ce vremuri!

Nu o să uit niciodată singura palmă pe care mi-a dat-o, pe bună dreptate, de față cu colegi:

Eram prin clasa a VI-a și aveam un profesor care la orice gălăgie, pe care o faceai, te dădea afară din clasă! Iar eu eram clientul lui fidel. Atât de fidel încât diriga m-a luat la ochi și a sunat-o pe mama să vină la școală. Iar mama a venit, fără să știu, fix într-o zi în care eram proaspăt dat afară și așteptam cuminte pe hol sfârșitul orei. Greu o să uit sunetul tocurilor ei pe holul școlii și privirea ucigătoare care m-a fixat de cum m-a văzut stând ca bivolul la ușa clasei…

Ghinonul meu a fost că fix în momentul ăla a sunat clopoțelul iar colegii mei ieșeau pe ușă.. în spatele profesorului.  Profesorul s-a uitat la mama și, după “Dumneavoastră sunteți doamna Ionescu?”, i-a povestit de ce m-a dat afară din clasă și prostiile pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Urmarea: Palma venită parcă de nicăieri, din partea mamei, m-a speriat mai mult decât m-a durut. În momentul ăla, s-a lăsat liniștea pe culoarul deja plin ochi “de ochi de colegi”. Se mai auzeau și câteva chicote în ecoul provocat de pereții reci ai școlii. M-am simțit atât de umilit.. dar parcă și fericit pentru că am scăpat ușor.

Am făcut multe boacăne.. am spart geamuri, i-am dat unui coleg cu un ghiveci în cap, m-am bătut de multe ori, am avut și o corigență trimestrială (la franceză), dar într-un final am luat examenul de capacitate (după multe meditații la română) și am ajuns la liceu, unde am avut parte de cea mai tare distracție ever. Dar despre asta.. poate într-o postare viitoare.

Enjoy:

Poftă bună: