Încă la cald, despre Sibiu și FITS

Iubesc atât de mult Sibiul încât nici măcar nu simt cele trei ore de condus care mă despart de el. Nu știu exact ce cântărește cel mai mult în ecuația dragostei mele față de el, dacă străduțele presarate cu piatră cubică sau casele superbe cu acoperișuri care simt că mă privesc. Sau liniștea, liniștea aia care-mi pansează creierii tulburi de bucureștean.

Nu știu, e un mix al dracului de frumos care mă face să zic mereu “Sibiu” înaintea oricărui oraș din România atunci când îmi aleg o destinație autohtonă de city-break.

Alimentat de dragostea pentru oraș și de invitația echipei de comunicare FITS (mulțumeeesc!), în weekendul ce de-abia s-a stins, am dat o fugă motorizată până-n Sibiu. Aveam în minte să văd Faust și să mă bucur cât mai mult de spectacolele din repertoriul festivalului, cu toate că doar sâmbăta o aveam la dispoziție. Vinerea fiind sacrificată pe drumul post-birou, iar duminica pe drumul de întoarcere via Transfăgărășan.

Primul spectacol cu care mi-am clătit ochii a fost unul de stradă prestat de niște francezi: “Acei oameni minunaţi şi maşinile lor visătoare”. Un haos organizat, plin de energie, care invada în format foto-video telefoanele oamenilor de pe margine.

Mașinăriile erau niște biciclete care au suferit tot felul de mutații, iar protagonoștii spectacolului erau un scandal total care te făceau să te întrebi ce au studiat mai mult dintre actorie sau nebunie ca să joace în tot tabloul. Cu o mână filmam pentru vlog, cu cealaltă mă închinam ca baba la Marilyn Manson.

Oamenii sunt combinația perfectă dintre nebunie și energie. :) Din păcate am ratat momentul de final în care au ajuns în Piața Mare și au început să dea cu artificii în stânga și-n dreapta. Mai jos câteva poze cu ei.

Al doilea spectacol la care am făcut act de prezență a fost “Circus Man” sau “Omul Circ”, în traducere pur românească. Pe scurt este scris, regizat și prestat de David Dimitri, un elvețian de 54 de ani, care m-a făcut să alternez între râs și suspans pe toată durata actului artistic. Omul chiar este un spectacol în carne, oase și umor, iar spectacolul pus în scenă a fascinat copiii de toate vârstele din audiența strânsă în cortul lui de circ.

Mai jos vedeți doar două poze, care nu zic mare lucru, dar la baza articolului găsiți vlogul zilei de sâmbătă, care conține destul de multe cadre cu spectacolul lui.

Din foarte mare păcate, n-am reușit să mă întâlnesc și cu Faust. Sala era plină, noi am ajuns prea aproape de începerea spectacolului și am ratat portița de intrare în sală. Mai jos o să vedeți și-o poză cu fețele lungi ionesciene lovite de anunțul că toate locurile din sală sunt ocupate.

Cu siguranță o să revenim special pentru Faust, când se va mai juca peste câteva luni (din câte am înțeles).

Dacă ar fi să sintetizez în câteva cuvinte ce am făcut weekendul ăsta la Sibiu: Am fost la niște băi terapeutice pentru ochi și urechi. Ne-am clătit ochii și urechile cu un oraș viu care, chiar și sub asediul stropilor de ploaie, ne-a livrat un frumos spectaculos și o doză de aer curat pentru minți.

Cu voia voastră, o să închei articolul de față cu două poze pur ionesciene, plus un vlog #frumi. FITS, ne vedem la anu’! Sibiu, ne vedem destul de curând, monșer! :)

 

 

Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

Adauga un comentariu

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.