Închide

Ce vrei să cauți?

Viaţa fără “Gugăl”…

De multe ori m-am gândit cam cu câte kile de cunoştinţe eram mai slab dacă nu exista acest motor de căutare. Zilele trecute din vorbă în vorbă o prietenă mi-a dezvăluit că are mania de a cauta pe Google numele oamenilor cu care interacţionează, iniţial am zis că e puţin sărită de pe fix, dar apoi mi-am dat seama că până şi eu am făcut asta de câteva ori. . Oricum, sunt foarte bucuros că în perioada în care am făcut eu liceul şi implicit petrecerile de liceu, nu avea oricine telefon cu cameră sau aparat foto, că multe chestii urâte apăreau dacă mă search-uia cineva. Oricum bagăm placa “a la Băse” .. “Un trucaj ordinar domnule!” :D

Am auzit că s-au făcut şi studii conform cărora la fiecare search poluezi planeta cu vreo 7 grame de dioxid de carbon. Dacă încep şi zic câte searchuri dau zilnic pe Google mâine voi fi luat la bătaie pe stradă de simpatizanţii Greenpeace.

Pentru mine Google ul este precum cumnata mea Oana, când nu găsesc ceva întodeauna îmi zice unde să găsesc acel lucru, am făcut comparaţia asta mai mult ca o mulţumire pentru că dupa jumătate de oră de căutat şlapii (sâmbăta trecută când am fost la piscină, atunci când am făcut o faptă nobilă şi nu am înecat-o pe IzA :D ), Oana mi-a zis simplu “vezi Mariane că sunt în cutia de la cuier”. Deah, sunt convins că voi căutaţi acolo de prima dată.. dar eu nu.. aşa sunt eu.. :D

Concluzie: Viaţa fără Google e ca atunci când cauţi:

Pentru drogaţi:                                             acu’ de la seringă în punga cu pufuleţi.

Pentru piţipoance:                                       un ruj care să nu se ia după fiecare partidă de muncă.

Pentru  Emo:                                               lama în colţul greşit al camerei, sau al capului.

Pentru cocalari:                                       “sidiul” ăla cu utimul sHIT al lu’ Guţă în teancul cu

“sidiuri”dar cum nu ştii să citeşti trebuie să le bagi pe

toate în casetofon pe rând, cu răbdare.

Pentru ascultătorii de rap:                   un alt idol după ce Cheloo s-a dat pe şlagăre cu Smiley.

Pentru microbişti:                                   un meci de fotbal în campionatul nostru de (aşa-zis)

fotbal.

Pentru Mircea Badea:                              un psiholog care să îl înţeleagă.

:D

Acu’ să vă arăt ce m-a inspirat de am scris aberaţia de mai sus.

Sursa.

Abonare la newsletter

Primesti pe email cele mai noi articole.

13 comentarii Adaugă comentariu

  1. Fara Google inca ne bazam mult pe biblioteci, enciclopedii, sali de lectura…

  2. Acum sincer, foarte tare postu` tau, ca de obicei – talentat – interesant subiectu` şi trist de actual.
    Nu am de zis decât că-s FOARTE de acord… Deşi cu fericire mă detaşez de încadrările tale, sunt legată profesional de motorul menţionat de căutare. Nicio carte scumpă din domeniul meu, niciunul din suporturile de cursuri la care ma participat şi care au costat mii de euro, NU m-au ajutat la fel de RAPID cum a făcut-o google :)).

    Asta-i realitatea, las cărţile doar pentru dependenţa sufletească de calitate-n esenţă, le dedic timpul pe care nu mi l-aş mai găsi dacă n-ar fi google-ul :))

  3. Mai dragule, m-ai dat gata! Imi place mult ce ai scris tu acilea! Ia sa te gugalesc un pic sa vaz cine esti matale :)

  4. #9 Comentariu nou

    sa stiti ca Marian, in liceu, scria poezii despre “merele” Denisei si “minciunelele” Danei, 2 colege de ale noastre :P talentul lui la versuri era in plina dezvoltare :)) sa mai zic si altele :D

  5. #13 Comentariu nou

    Eheee, până să ajungi la o sală de lecturăă, cale lungă :)). Aşa mai uşor hop ţop la pc şi ţac pac câteva taste :)). Ai menţionat şi de mine ;;) ce drăguţ, aprecieeezzz :D. Ce vrei acum să îţi zic şi eu că ai scris frumos? Neaaah, lasă că ti-au spus prea mulţi :D

Adaugă comentariu