Nu știu dacă v-am mai spus până acum, dar mie îmi place să merg pe jos până acasă după fiecare partidă de șprițing profesionist jucată prin oraș. De câte ori iau taxiul mi se pare că fac prea repede trecerea de la agitația barului/ clubului/ cârciumii la liniștea umilei mele camere.
De fapt, chiar mă enervează teribil să ies din bar și să mă îmbrac într-o grămadă de plastic și fier galben, care parcă mă teleportează în fața blocului unde rămân cu doar câțiva pași de libertate de consumat.
Este plăcut să mergi doar tu cu tine și gândurile pe o stradă a cărei calmități de ora 02:00 ascunde sub asfalt traumele lăsate de ziua ce tocmai a trecut. Este fantastic să auzi această regenerare silențioasă a orașului.
Uneori, când traseul ales mă duce pe Calea Moșilor, prefer să merg pe linia de tramvai. Ea se găsește întotdeauna fix pe mijlocul drumului și îmi oferă o privire de ansamblu asupra acestui spectacol silențios.
Da.. sună ciudat, asta pentru că este ciudat. Dar mie îmi place… :D
10 comentarii Adaugă comentariu
Artist neinteles, asta esti tu dom’le .. parol!
:)))) mai ceva de atât!
Suntem pe aceiasi lungime de unda…
:)) good!
Asa fac si eu, e genial. Da’ excludem decembrie – februarie :D
Pe de alta parte, ce faci pe linia de tramvai.. tragi linii?
Exact, tati! http://www.youtube.com/watch?v=CQs0gKevrfk
Vesta reflectorizanta ai? sau Dumnezeu cu mila :))) Pisicosule, cate vieti mai ai?!
Hm.. cred că o să-mi cumpăr una. :D
1. Nu iei niciun taxi ca ti se face rau de la caldura si decartezi pe bancheta omului :))
2. Mergi pe liniile de tramvai ca sunt singurele linii drepte dupa care te poti ghida sa ajungi home…
3. Tramvaiul duce pana la tine in camera?
Sa traiesti “Mareane”
@Bogdan, tramvaiul nu duce.. dar liniile da! :)