Am mai zis-o și, cu riscul de a părea un bunic senil care spune mereu aceeași poveste din război, o mai zic: iubesc Bucureștiul! Cu aglomerația lui, cu maidanezii, cu SUV-urile care îți taie fața (la fel ca lamele hoților din RATB), cu grătarele făcute în buza scării blocului și cu lautarii care urlă seară de seară la Lună.

Pe oriunde am fost plecat prin țară sau Europa, nu am găsit nicăieri un loc cu care să simt aceeași compatibilitate energetică, lucru care m-a făcut să îmi vină să pup de aproape fiecare dată plăcuța aia murdară de la intrarea în oraș.

Bucureștiul îți oferă absolut orice îți poftește inima, la vedere sau pe sub mână. Găsești aici și agitația unei metropole, și liniștea unei pensiuni cocoțate în vârf de Alpi austrieci, totul e să cauți ceea ce vrei să găsești. Vrei faleza mării? Avem Lacul Morii. Vrei liniștea codrului în inima orașului? Avem Grădina Botanică. Vrei o priveliște care să-ți de un fior pe șira spinării? Nu avem London Eye, dar te poți cocoța pe Spitalul Municipal, pe terasa cantinei de la etajul 14. Și astea sunt doar trei exemple din cel puțin douăzeci de locuri superbe pe care știu eu că le ascunde orașul ăsta. Sigur sunt mai multe.

Ia-l la pas într-o zi în care nu ai ce face în casă. Plimbă-te prin parcurile lui, dă o tură de Herăstrău (îți ia maxim două ore) și, dacă ajungi în Centrul Vechi, încearcă Terasa Doamnei. Fă o poză, laudă-te pe Facebook. Alea-alea.. Știi tu!

bucuresti la paispe

1 comentariu Adaugă comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.