articole cu Păreri | Marian Ionescu Blog https://www.mariciu.ro/category/pareri/ Un blog de Marian Ionescu Sun, 23 Feb 2020 12:02:24 +0000 en-US hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.4.3 Cum a fost INCENDIUL din Aeroportul Otopeni? Incompetență Maximă! https://www.mariciu.ro/fost-incendiul-aeroportul-otopeni-incompetenta-maxima/ https://www.mariciu.ro/fost-incendiul-aeroportul-otopeni-incompetenta-maxima/#comments Sun, 23 Feb 2020 12:02:24 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32210 Povestea incendiului din Aeroportul Otopeni din perspectiva mea. Și reproșurile mele pentru cei care administrează aeroportul.

The post Cum a fost INCENDIUL din Aeroportul Otopeni? Incompetență Maximă! appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Povestea incendiului din Aeroportul Otopeni din perspectiva mea. Și reproșurile mele pentru cei care administrează aeroportul.

The post Cum a fost INCENDIUL din Aeroportul Otopeni? Incompetență Maximă! appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/fost-incendiul-aeroportul-otopeni-incompetenta-maxima/feed/ 2
Câteva gânduri după investigația Recorder. (Uitați-vă la clip!) https://www.mariciu.ro/ganduri-dupa-investigatia-recorder/ https://www.mariciu.ro/ganduri-dupa-investigatia-recorder/#comments Wed, 05 Feb 2020 10:33:32 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32207 M-am uitat aseară la cea mai proaspătă investigație a celor de la Recorder: Cum se transformă banii europeni în apă contaminată. Desigur, am avut reacția pe care ar trebui să o aibă orice român normal la cap, m-am enervat, am înjurat, pur și simplu îmi venea să strâng doi primari de gât. Cu toții știm […]

The post Câteva gânduri după investigația Recorder. (Uitați-vă la clip!) appeared first on Mariciu.ro.

]]>
M-am uitat aseară la cea mai proaspătă investigație a celor de la Recorder: Cum se transformă banii europeni în apă contaminată. Desigur, am avut reacția pe care ar trebui să o aibă orice român normal la cap, m-am enervat, am înjurat, pur și simplu îmi venea să strâng doi primari de gât.

Cu toții știm că statul român face manevre cu aproape toate proiectele pe care le are. Că sunt bani de la U.E. sau direct din buzunarul poporului, mediul politic ia banii ăia și îi împarte cu toate căpușele sale. Însă când ajungi să vezi cu ochii tăi, nu cu imaginația, cum arată căpușele alea, cât de proști și de unsuroși sunt toți indivizii de tip rotiță în mecanismul corupției criminale din țara asta, simți o explozie în piept și scupi un “Futu-vă universul pe toți de jeguri bipede!”.

D-aia e bine să-i dai play clipului de mai jos. Nu vezi vreun film cu mafioții ăia la care simte zvâcniri în trup Dana Budeanu, iar mafioții nu sunt jucați de niște actori chipeși, îmbrăcați la costum, cu gleznele acoperite. Nu, vezi un o filmare 100% reală cu niște gigei cu cămăși prăfuite și transpirate la subraț. Niște gigei care sunt prinși cu mâța chinezească în sac, care se bâlbâie și încearcă niște minciuni demne de clasa 0.

Recomand un distonocalm puternic pentru minutul 38:30 în care un viceprimar și o tăntică încearcă să-l mintă în față pe tipul de la Recorder că toți copiii din școală beau apă de la un dozator aflat într-o cameră pe a cărei ușă scrie mare “ACCES INTERZIS ELEVILOR!!!”.

Uitați-vă la clip, enervați-vă, realizați că trăim într-o țară condusă de niște indivizi extrem de proști care, culmea, ne prostesc zi de zi. Apoi implicați-vă. Înscrieți-vă în politică sau găsiți pe cineva competent înscris în politică și susțineți-l. Vin alegerile locale, fraților. Vin alegerile parlamentare apoi. Hai să facem ceva.

 

Abonează-te la vlogul meu aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

The post Câteva gânduri după investigația Recorder. (Uitați-vă la clip!) appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/ganduri-dupa-investigatia-recorder/feed/ 4
De ce e importantă educația și cum poți să o ajuți pe final de an (P) https://www.mariciu.ro/importanta-educatia-poti-ajuti-final/ https://www.mariciu.ro/importanta-educatia-poti-ajuti-final/#respond Tue, 17 Dec 2019 07:37:23 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32153 Eu cred că educația este cel mai bun “aliment” pentru o viață sănătoasă. Mai cred și că de cele mai multe ori când ne plângem de ceva din jurul nostru, acel ceva are legătură cu lipsa de educație a oamenilor din jur sau poate chiar a noastră. Modul în care anumite persoane se manifestă în […]

The post De ce e importantă educația și cum poți să o ajuți pe final de an (P) appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Eu cred că educația este cel mai bun “aliment” pentru o viață sănătoasă. Mai cred și că de cele mai multe ori când ne plângem de ceva din jurul nostru, acel ceva are legătură cu lipsa de educație a oamenilor din jur sau poate chiar a noastră. Modul în care anumite persoane se manifestă în societate, creând neplăceri oamenilor din jur, se rezumă de cele mai multe ori la lipsa de educație.

S-a scris mult pe Facebook în ultima perioadă despre testele PISA la care România are cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani. S-a mai scris mult și despre procentul de analfabetism funcțional, care a ajuns la 44%. Adică elevii care fac parte din acel procent îngrijorător nu sunt în stare să înțeleagă ce s-a scris pe Facebook pe subiectul respectiv. Citesc postările, dar nu reușesc să le înțeleagă.

Cu alte cuvinte, degeaba citești “nu arunca gunoaie pe jos”, dacă tu nu înțelegi să nu arunci gunoaie pe jos și de ce nu e bine să arunci gunoaie pe jos. Ăsta fiind printre cele mai simple și primitive exemple pe care pot să le dau vizavi de importanța educației.

Am în plan ca în 2020 să subliniez importanța educației cât de mult pot prin conținutul pe care îl creez. O să încerc pe cât se poate să fiu un exemplu bun, iar atunci când nu o să fiu unul, măcar o să semnalizez conținutul printr-un “nu faceți așa ceva acasă”. :)

Dacă eu încerc niște lucruri mai cu bătaie lungă, alții se implică direct în ajutarea educației naționale. De exemplu, Telekom are până pe 31 decembrie 2019 o ofertă interesantă: pentru fiecare abonament pentru 24 de luni cu smartphone, Telekom susține educația în mediile defavorizate și direcționează 1 euro către programul Teach for Romania.

Puțin context pentru Teach for Romania: este o organizație non-guvernamentală, parte din rețeaua globală Teach for All, care caută și pregătește oameni valoroși, cu sau fără experiență anterioară de predare, pentru a deveni profesori în învățământul de stat, pentru copiii din medii vulnerabile.

Candidații sunt evaluați, printre altele, în funcție de performanța academică, implicarea în activități extracurriculare, potențialul de leadership demonstrat, motivație și dedicare pentru a preda, perseverența și gândire critică.

Ca să închei articolul de față tot cu un “eu cred”, eu cred că toate companiile din România ar trebui să se implice în zona asta de CSR educațional. Este un mod corect și sustenabil de a aborda viitorul. O societate educată este o societate sănătoasă, iar într-o societate sănătoasă ai un cadru perfect în care poți să îți dezvolți afacerea.

(P) Articolul de față este o colaborare cu Telekom Romania.

 

Abonează-te la vlogul meu aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

 

The post De ce e importantă educația și cum poți să o ajuți pe final de an (P) appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/importanta-educatia-poti-ajuti-final/feed/ 0
YouTube Rewind 2019 (câteva observații) https://www.mariciu.ro/youtube-rewind-2019-cateva-observatii/ https://www.mariciu.ro/youtube-rewind-2019-cateva-observatii/#respond Mon, 16 Dec 2019 06:27:11 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32156 Cu o ușoară întârziere de aproape două săptămâni, am văzut și eu YouTube Rewind-ul de anul ăsta. Dă-i un play și apoi aruncă un ochi pe observațiile mariciene vizavi de el. Sunt fix sub clip. • Oamenii au dres-o decent după ce Rewind-ul de anul trecut a devenit “most-disliked YouTube video”. Adică Rewind-ul de anul […]

The post YouTube Rewind 2019 (câteva observații) appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Cu o ușoară întârziere de aproape două săptămâni, am văzut și eu YouTube Rewind-ul de anul ăsta. Dă-i un play și apoi aruncă un ochi pe observațiile mariciene vizavi de el. Sunt fix sub clip.

• Oamenii au dres-o decent după ce Rewind-ul de anul trecut a devenit “most-disliked YouTube video”. Adică Rewind-ul de anul trecut are 17M dislikes, iar Baby a lui Bieber are 11M dislikes. E greu să-l bați pe Bieber. Când zic că au dres-o, mă refer mai mult la duma din clip “În 2018 am făcut ceva ce nu ți-a plăcut. Hai să vedem ce ți-a plăcut în 2019!” și fac un top al celor mai like-uite clipuri. Smart. Rewind-ul de anul ăsta are doar 7.6M dislikes și e pe locul trei în “List of most-disliked YouTube videos“, după Rewind-ul de anul trecut și Baby a lui Biebier, desigur. Asta după doar două săptămâni de existență. Devine o tradiție interesantă asta cu dislike-urile.

• Anul ăsta s-au focusat serios în Rewind pe canalele locale. Primul canal care a sărit de 20M de abonați în Indonezia, primul creator care a sărit de 10M abonați în Orientul Mijlociu. Probabil asta și pentru că primul canal de YouTube care a sărit de 100M de abonați a fost un canal din India. Mega-bătălie ce a fost între el și bunicul PewDiePie.

• Apropo de PewDiePie, fiul rătăcitor și ignorat de YouTube în ultimii ani de Rewind (asta cel mai probabil după scandalul cu tentă nazistă din trecut – Google it!). Anul ăsta a apărut în Rewind. Cu cel mai like-uit clip (ăla de la nuntă) – peste 4.7M de like-uri.

• Apropo de fiii rătăcitori ai YouTube-ului, în Rewind nu s-a auzit/văzut nimic despre Logan Paul și acțiunile sale de spălare a imaginii pe bază de box și alte activități atletice.

• Asia se urcă hotărât în topuri. India a rupt butonul de 100M în două, Coreea de Sud dă foc la like-uri și vizualizări cu K-Pop și alți vloggeri care creează conținut d-ăla urlător, colorat și cu multe litere pe care nu le înțeleg.

• Revelațiile americane din ultimii doi ani sunt Mr. Beast și Shane Dawson. Mai e și David Dobrik.

• Studiați un pic lista asta ca să vedeți cine-s creatorii care le-au rupt pe cifre anul ăsta. Cam în direcția asta o să vedeți mult copy-paste și pe meleagurile autohtone.

 

Abonează-te la vlogul meu aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

 

The post YouTube Rewind 2019 (câteva observații) appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/youtube-rewind-2019-cateva-observatii/feed/ 0
Trei ani mai târziu… https://www.mariciu.ro/trei-tarziu/ https://www.mariciu.ro/trei-tarziu/#respond Mon, 25 Nov 2019 10:39:41 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32132 În ianuarie și februarie 2017 am ieșit aproape zilnic în stradă la proteste alături de sute de mii de români. Strigam din toți plămânii “hoții”, “la pușcărie”, “DNA! Să vină să vă ia!”. Era un frig atât de tăios afară că m-am ales cu o răceală care a rămas alături de mine câteva luni, timp […]

The post Trei ani mai târziu… appeared first on Mariciu.ro.

]]>
În ianuarie și februarie 2017 am ieșit aproape zilnic în stradă la proteste alături de sute de mii de români. Strigam din toți plămânii “hoții”, “la pușcărie”, “DNA! Să vină să vă ia!”. Era un frig atât de tăios afară că m-am ales cu o răceală care a rămas alături de mine câteva luni, timp în care am cheltuit foarte multe sute de lei pe medicamente și vizite doctor.

 

View this post on Instagram

 

Am ieșit la o plimbare duminicală și ne-am intersectat accidental cu alte câteva mii de plimbăreți. #HaiRomânia!

A post shared by Marian Ionescu (@mariciu) on

Piața Victoriei devenise o sufragerie în aer liber în care ne adunam în fiecare seară ca o mare familie. Era un festival al pancartelor cu mesaje amuzanto-tăioase. Înjuram cancerul pesedist cu pasiune, țopăiam să ne încălzim și întrebam în stânga și-n dreapta dacă are careva semnal să ne spună “Câți zice Digi că suntem azi în piață?”. Același lucru se întâmpla în mai multe piețe din țară: Clujul, Timișoara și multe alte orașe aveau și ele sufrageriile lor în aer liber.

 

View this post on Instagram

 

Minunat! #LuațiGuvernulDeRahatȘiBăgațilÎmDubă

A post shared by Marian Ionescu (@mariciu) on

Pe 5 februarie, dimineața, eram în Gara de Nord și așteptam studenții de la Cluj. Cred că am trăit atunci un ministrop din energia pe care au trăit-o străbunii noștri pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare de la Alba Iulia, când râuri de români din toate părțile curgeau spre inima orașului.

 

View this post on Instagram

 

Duminica în familie. ❤️ #NeamUnit #HaiRomânia!

A post shared by Marian Ionescu (@mariciu) on

Le-am auzit pe toate în perioada aia. Că ne-am vândut țara și sufletele străinilor. Că Soroș ne plătește câinii să iasă la protest. Că suntem “haștagiști”, un soi de sectanți spălați pe creier de “servicii”. Că marile corporații care au interese meschine cu țara ne-au scos la proteste cum a adus Iliescu minerii la bătut de intelectuali. A fost distractiv. #muieeternăantena3 ❤️

A fost o iarnă interesantă care a unit țara asta împotriva unor infractori ajunși în funcții de conducere. Ne-am luptat cu ei ani de zile, iar la europarlamentarele de anul ăsta am văzut că se poate să îi trimitem încet-încet la coșul de gunoi al istoriei. Ieri a fost o zi și mai frumoasă. Aproape 10 milioane de români au votat, iar pesedeul s-a dus în cap la capitolul procente. Miroase a parastas la ei în sediul central.

Mai avem două gloanțe pe țeavă ca să scăpăm de ei pe bune, alegerile locale și alegerile parlamentare de la anul. Sper să nu uităm între timp de frigul care ne-a intrat în oase acum aproape trei ani. Mă rog, o treime din București nu are cum pentru că în momentul de față nu are căldură în case. Mă întreb ce partid o fi la conducerea primăriei Bucureștiului?!

Așa că sper să rămânem în continuare uniți cum eram în sufrageria aia de la Victoriei și în celelalte sufragerii din țară. E timpul să scăpăm de ei. Au doar 3 milioane de voturi, aceleași voturi care suferă de Sindromul Stockholm de la primul răpitor ioniliescian încoace. Pe măsură ce ne organizăm și ieșim mai mulți la vot, alea 3 milioane de voturi ale lor cântăresc din ce în ce mai puțin din punct de vedere procentual.

Ne vedem la locale și la parlamentare, fraților. Până atunci puteți arunca un play pe vlogurile de mai jos, să retrăiți un pic din protestele alea de acum aproape 3 ani.

 

Abonează-te la vlogul meu aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

The post Trei ani mai târziu… appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/trei-tarziu/feed/ 0
Ce ar trebui să facă un influencer în situația asta? https://www.mariciu.ro/trebui-faca-influencer-situatia/ https://www.mariciu.ro/trebui-faca-influencer-situatia/#comments Mon, 26 Aug 2019 14:23:39 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32060 Meseria asta de creator de conținut pe interneți e foarte dubioasă. În special în România unde am senzația că atunci când românii au fost gătiți în bucătăria divină, Dumnezeu a scăpat puțin mai multă esență de invidie și râcă în rețeta de bază. De aici obsesia națională pentru capra vecinului. Iar mica asta eroare culinară […]

The post Ce ar trebui să facă un influencer în situația asta? appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Meseria asta de creator de conținut pe interneți e foarte dubioasă. În special în România unde am senzația că atunci când românii au fost gătiți în bucătăria divină, Dumnezeu a scăpat puțin mai multă esență de invidie și râcă în rețeta de bază. De aici obsesia națională pentru capra vecinului. Iar mica asta eroare culinară ne face să îi dăm instant în cap oricărui individ care încearcă să se ridice și să deschidă gura. D-asta din toată agitația protestelor la care au ieșit sute de mii de români în stradă nu a ieșit niciun lider puternic la suprafață care să poată vorbi în numele protestatarilor. Ăia capabili au zis “Nu are rost să mă înjure lumea” sau au încercat, și-au luat câteva înjurături și au rămas la cutie.

Un exemplu clar al existenței ingredientului surpriză din rețeta de bază a românului este clipul pe care l-am făcut recent în care am venit cu câteva recomandări de bun simț pentru cei care merg cu trotinetele electrice, ca să nu facă accidente stupide prin trafic. Urmarea clipului a fost că m-au înjurat atât șoferii pentru că le țin partea trotiniștilor, cât și trotiniștii pentru că “Cine ești tu, bă influsăre, să vorbești despre trotinetele electrice?!”. Eu având trotinetă electrică “doar” de vreo 19 luni. Rog a se consemna că am deviat un pic de la subiect ca să ofer contextul ăsta național. Să revenim.

Când ești creator de conținut pe internet sunt mulți indivizi care nu înțeleg ce faci tu de fapt și cum îți monetizezi munca. Iar asta creează frustrare și multe întrebări în rândul indivizilor respectivi. O dată pentru că nu înțeleg de fapt câtă muncă e în spatele conținutului pe care tu îl postezi pe net, iar asta îi face să creadă că sigur e ceva super-ușor de făcut. Că munca în fabrică e mai grea și mai onorabilă decât ce faci tu acolo punând trei clipuri amărâte pe internet și pozându-te cu o bere în mână la Neversea. Oricine poate face un live cu telefonul în ziua de azi, oricine poate face o poză amărâtă pe care o poate filtra într-o aplicație de tip Snapseed sau VSCO. Nu-i așa?

Pe lângă asta sunt și mulți “influenceri” d-ăștia care au clonat singuri sau ajutați de vreo casă de management rețeta prostituției din industria muzicală. Prostituție d-aia de tipul accept orice campanie fără cap, coloană vertebrală și coadă, așa că “Iau produsul în mână în fața oglinzii de la baie și zic: – Beți brandul X!”, încasez banul și mă doare în cot de amețiții ăia care mă urmăresc pe internet.

Așa că nu ai tocmai cel mai fin context să fii creator de conținut “full-time”. Asta pentru că, oricât de mult ți-ai dori ca toată lumea să vadă că tu ai o strategie în spate spre deosebire de amețiții ăia care se pozează fomist cu brandul X în oglindă, tot se va trezi vreunul să îți trântească cineva un “Du-te la muncă, bă!”, care desigur e scris într-o formă modernă de analfabetism funcțional de tipul “DUTE L-A MUNCA BA!!!!”.

Bun. Acum că am oferit contextul larg al poveștii cu creatori de conținut, zâne și comentatori frustrați, hai să aduc în discuție și motivul principal pentru care ne-am adunat cu toții astăzi aici. Mai exact, am o dilemă care mă roade oleacă de ceva vreme și pentru care am găsit acum momentul perfect să o supun autopsiei publice.

Principala sursă de monetizare a unui creator de conținut pe internet este colaborarea cu brandurile. Asta pentru că banii din YouTube sunt o sursă ignorabilă dacă nu faci vizualizări de zeci de milioane, uneori în trending cu ajutorul indienilor. De Patreon nu are rost să vorbim într-o țară care percepe divertismentul video ca fiind un bun public, asta pentru că am crescut cu toții cu oDC și Torrente. Cât despre donațiile pe Twitch, putem fi de acord că alea se aplică în special vloggerilor de gaming.

Așa că până la urmă brandurile îți susțin financiar munca. Comunitatea te susține cu vizualizări și like-uri, iar tu te autosusții muncind zi de zi la conținutul ăla care uneori e branded, alteori nu este branded. Ideea e că, atunci când e branded, trebuie să găsești rețeta care să placă și la comunitate, dar să transmită și ce vrea brandul de fapt. Important e să ai câteva principii care să te țină departe de prostituția aia despre care scriam mai sus și să fii suficient de creativ cât să faci chestii interesante pentru comunitatea ta.

Eu, de exemplu, caut ca în aproape orice colaborare branded să fac niște lucruri interesante care să aducă un plus de informații comunității mele. Dacă, după clipul ăla branded, oamenii au rămas cu un strop de informație care să îi inspire să facă ceva frumos cu viața lor, asta în timp ce am adus și brandul cu beneficiile lui în poveste, eu mă declar fericit.

Pe lângă asta, am o metodă sinceră de filtrat brandurile cu care colaborez, iar metoda se numește “Eu folosesc sau aș folosi produsele brandului respectiv?”. Dacă da, atunci începem treaba și #facemfrumos.

Însă ce te faci când tu ai o colaborare de câțiva ani cu un brand, iar brandul respectiv este pe marginea unei crize de comunicare și apar câteva voci care te urechează pe tine, ca influencer, pentru că ai recomandat de-a lungul timpului brandul respectiv?

Caz concret: Haff.ro, cea mai mare firma de închirieri autorulote de pe la noi, trece zilele astea printr-o ușoară criză de comunicare. Niște oameni au chemat ProTV-ul să facă un pic de agitație pentru că rezervaseră o autorulotă cu 4+2 locuri și au primit una 2+2 locuri. Ei susțin că Haff i-a pus în fața faptului împlinit, dar Haff susține că oamenii nu au confirmat rezervarea autorulotei 4+2 prin simplul fapt că nu au plătit garanția în momentul primirii proformei, așa cum scrie în contract. Cel mai probabil OPC-ul va interveni în poveste, dacă indivizii vor face plângere și vom afla cum a fost faza de fapt. Haff a dat un comunicat de presă destul de clar în direcția asta, dar tot în mâna statului stă rezolvarea.

Bun, acum intru eu pe fir. Eu colaborez cu Haff de peste 2 ani. Le-am cerut o autorulotă pentru 8 zile acum doi ani, ca să fac Turul României Cu Autorulota, ca apoi să înscriu proiectul la Webstock, să câștigă și să o cer pe Ioneasca în momentul ridicării premiului, adică fix când se aștepta mai puțin. Eu le-am cerut un discount, iar ei au fost atât de fini încât mi-au dat autorulota gratis. Ei bine, gratisul ăla s-a transformat în 10 vloguri și alte zeci de postări în care erau menționați și, conform spuselor celor de la haff, au primit sute de cereri de ofertă.

De atunci și până astăzi am mai fost de multe ori cu Haff în escapade pe care le-am documentat pe vlog, într-una dintre escapade am și plătit pentru că am avut un intermediar și am vrut special să văd cum e procesul când vii pe banii tăi, iar oamenii de la haff mi-au atras atenția că e plăcerea lor să îmi ofere fără niciun cost autorulota, iar asta m-a ambiționat să creez un conținut și mai fin ori de câte ori mergeam cu autorulota în escapadele ionesciene. Legea lui Om în acțiune, cum ar veni.

Pot spune cu mândrie că am dezvoltat o relație de prietenie cu această companie, o relație care depășește granițele unui simplu barter. Asta pentru că mi se pare că oamenii de la Haff sunt super-profesioniști, iar experiențele cu autorulota sunt magice și generează un număr exagerat de vizualizări (cel mai vizualizat clip prestat de mine pe subiect are 1,7 milioane de vizualizări, iar media celorlalte clipuri este pe la 100 de mii de vizualizări). Însă probabil cel mai important aspect în toată ecuația asta a relației mele cu Haff este acela că dintre sutele de clienți pe care i-am trimis către cei de la Haff, nu s-a întors niciunul în comentarii sau în mesajele private să mă urecheze că a avut o experiență proastă. Dacă s-ar fi întâmplat asta, aș fi intrat pe fir și aș fi vorbit cu oamenii de la haff să aflu ce s-a întâmplat. Și sunt absolut convins că s-ar fi găsit o soluție.

Bun, acum că am lămurit imaginea de ansamblu a relației mele cu haff și a situației de zilele astea, hai să vă zic unde intervine dilema mea.

În toiul share-urilor știrii ProTV cu scandalul care a avut loc în curtea celor de la haff, am primit link-ul și am fost tras de mânecă în comentarii la diferite share-uri ale acestei știri. Eu fiind destul de mult asociat cu haff, după colaborările expuse mai sus. Aproape că am fost bătut cu tastatura peste degete pentru că nu am sărit la gâtul companiei cu care am colaborat atât de bine timp de doi ani, fără să primesc vreo plângere din partea vreunui membru al comunității mele.

Ei bine, aici e dilema. Ce faci, domnule influencer, într-o situație de gen? Te dezici public de compania respectivă fără ca ea să fi greșit vreodată față de tine și de oamenii din comunitatea ta? Faci pe luptătorul luminii și arunci pe internet ipoteze cu privire la ce s-a întâmplat? Îi iei apărarea și zici că nu are cum să se întâmple așa ceva? Pui mâna pe telefon și îi suni pe oamenii de la haff să îi întrebi ce s-a întâmplat?

Vă zic eu ce am făcut și poate nu am făcut bine, dar măcar sunt cu sufletul împăcat:

Am așteptat să dea haff comunicatul de presă, să văd ce s-a întâmplat din perspectiva lor. Pentru că știm cu toții că o poveste are mai multe fețe atunci când sunt mai mulți oameni implicați.

Aștept să văd ce zice OPC-ul sau chiar și justiția, dacă oamenii din poveste vor intenta un proces.

Scriu articolul de față în care chiar te întreb și pe tine, cititorule, dacă ai fost vreodată cu haff și ai avut o experiență neplăcută.

Strâng cât se poate de multe date despre situație să văd unde stăm de fapt.

Ne-am obișnuit să transformăm Facebook-ul în tribunale publice, unde dăm cu înjurături și cu sentințe în oameni și brand-uri fără să avem toate datele poveștii. Este ușor să te uiți pe pagina unui brand și să vezi că are 20 de recenzii negative și să ne facem o părere despre el, dar nu ne gândim că poate compania aia a avut mii și mii de clienți mulțumiți în anul respectiv, care nu au lăsat un rating pentru că de prea puține ori spunem în general “mulțumesc” și “apreciez munca ta, apreciez serviciile tale”. Pur și simplu ne-o ia tastatura razna doar când am avut o experiență neplăcută sau ne-a supărat careva. Și atunci refulăm pentru toate rahaturile care ni s-au întâmplat în ultima perioada.

Nu sunt aici să le iau apărarea celor de la haff, nu știu dacă au greșit sau nu. Chiar vreau să aflu cum s-a finalizat toată povestea. Chiar o să vorbesc cu ei după ce se liniștesc apele, fix de mine pe capul lor nu au timp acum. Vreau doar să fim mai cumpătați în a da verdicte pe internet și a trage în rușini pe cineva fără a avea toate datele problemei pe masă.

Cum ziceam la începutul articolului, e greu să fii creator de conținut pe internet. La fel cum e greu să ai un business în care interacționezi zi de zi cu oameni. La fel cum e greu să fii om în țara asta în care există multă corupție și nepăsare.

Asta pentru că dacă statul ar fi sănătos și s-ar implica instant când apar neînțelegeri d-astea între oameni și companii, și ar soluționa totul investigând și aplicând legea, noi am fi ocupați doar cum să ne facem viața mai bună, în loc să ne certăm pe net pe tema cine are dreptate.

Într-un stat care nu se implică în viața cetățeanului ca să îi creeze condiții optime de trai și dezvoltare, există doar haos. Haosul ăla pe care îl vedem acum pe străzi cu trotinetele electrice, pentru că nu există o lege în direcția asta, iar șoferii își dau în cap cu trotiniștii pe internet. Haos d-ăsta care a generat articolul de față.

Așadar, tu ce ai fi făcut în locul meu?

The post Ce ar trebui să facă un influencer în situația asta? appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/trebui-faca-influencer-situatia/feed/ 10
Nu sunt un exemplu pentru tineret, dar știu pe cineva! https://www.mariciu.ro/exemplu-tineret-stiu-cineva/ https://www.mariciu.ro/exemplu-tineret-stiu-cineva/#comments Mon, 03 Jun 2019 12:37:43 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=32032 Probabil ați văzut, probabil nu, Clanul Ionescian plănuiește să își ia un cuib doar al lui anul ăsta. Așa că am făcut un clip în care am anunțat seria #CuibulIonescian care va apărea pe canalul meu de YouTube în perioada următoare. Clipul a boxat vreo peste 38.000 de views în două zile de la publicare […]

The post Nu sunt un exemplu pentru tineret, dar știu pe cineva! appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Probabil ați văzut, probabil nu, Clanul Ionescian plănuiește să își ia un cuib doar al lui anul ăsta. Așa că am făcut un clip în care am anunțat seria #CuibulIonescian care va apărea pe canalul meu de YouTube în perioada următoare.

Clipul a boxat vreo peste 38.000 de views în două zile de la publicare și am primit vreo 500 de comentarii. Vreo 5 dintre ele au fost pe critică, așa că le-am răspuns cu subiect și predicat, ca să o fac geloasă pe tanti Grapini. Însă unul dintre ele m-a făcut să scriu atât de multe cuvinte care se leagă între ele cu o logică atât de bună încât cred că merită să fie îndosariat în acest articol și să rămână indexat pe interneți cât timp o să mai aibă Vali bani să plătească hosting pentru acest blog.

Revenind la comentariul respectiv, aceasta este minunăția:

 

Iar răspunsul marician a fost (și este) următorul:

Gds gds, chiar mă bucur ca ai aterizat in comentarii pentru că am senzația ca tinerii au mai multe de învățat de la tine decât de la mine. Hai să îți explic și de ce am senzația asta.

Mai întâi de toate, hai să vedem ce exemplu poate lua tineretul de la mine:

Dacă muncești zilnic la visul tău timp de 10 ani, e posibil să reușești să traiești la un moment dat făcând ceva ce te face fericit. Pentru context, în 2009 mi-am deschis taraba blogului, iar acum aproape 4 ani am deschis oficial taraba vlogului.

Vei munci mult la visul tău, chiar și atunci când ești în vacanță, iar lumea va crede uneori că e floare la ureche ce faci sau că întreaga ta viață este de fapt o mare vacanță, neștiind ca în spatele unui clip de 15 minute sunt zeci de ore de filmat, de editat, de găsit idei.

Vei inspira oamenii să se bucure de viață, dar vei atrage și comentarii de căcat care îți vor da un pic energia peste cap. Unii vor găsi în munca ta inspirația să își îmbunătățească viața, iar alții vor găsi frustrare și dileme adânci. Însă, la finalul zilei, este posibil ca tu să găsești liniște și împlinire mentalo-sufletească, pentru că undeva într-un sertar din creierul tău vei știi că ești util pentru tine și pentru oamenii care te urmăresc și înteleg #valoarea muncii tale.

Acum hai să vedem ce exemplu poate lua tineretul din comentariul tau:

1. Dacă te bagi ca musca în lapte și emiți păreri despre cum funcționează o campanie publicitară, fără ca tu să ai nici cea mai vagă idee despre fenomenul ăsta, o să îți prinzi degetele în tastatură.

Tineretule, documentează-te mereu înainte să scoți ceva pe gură sau pe tastatură. Altfel o să pici de ignorant. Și e plină țara de ignoranți. Nimeni nu vrea lângă el un om care crede ca le știe pe toate, când de fapt nu știe mare lucru.

2. Dacă tu crezi că nu este posibil ca un om să fie platit ca să fie sincer și să transmită informații corecte, înseamnă ca ai mințit ceva la viața ta ca să ajungi să îți plătești abonamentul la net.

Tineretule, e bine să ai mereu la tine busola moralității. Nu îți călca pe principii pentru bani, nu îți vinde votul pentru o găleată cu făină și ulei. Gândește pe termen lung în țara tunului românesc. O să te remarci mai ușor din mulțime

3. Dacă ai senzația că tu știi ce înseamnă să muncești, față de ăla pe care îl critici că merge prea des în vacanțe și își ia casă, cred că de fapt nu ai idee cum e să muncești cu cap și suflet.

Tineretule, explorează mereu cât mai multe opțiuni de muncă. Testează-ți talentul și aplică-l în cât mai multe job-uri.

Eu mereu am avut “papagal”, iar familia îmi zicea “Gura Mare” pentru că vorbeam prea mult. Așa că la 20 de ani am lucrat un an ca operator call center, unde mi-am pus vorbăria la treabă, iar apoi ca agent watch replica de vânzări vreo 4 ani, unde vindeam prezervative și cosmetice în piețele, buticurile și magazinele din București.

Am fost mereu un visator și îmi imaginam tot felul de cai verzi pe pereți, obosindu-mi familia și profesorii la școală cu vorbăria și cu ideile mele, așa că la 25 de ani m-am angajat în publicitate, unde am lucrat 8 ani, visând tot timpul moduri inedite prin care companiile să comunice.

Mereu mi-am dorit să experimentez chestii noi, să văd lumea, să mănânc chestii bune, să îmi pun instant nebuniile în practică. De exemplu să mă urc într-o autorulotă si să plec prin Europa, ceea ce o să și fac vara asta. Așa că am decis sa fiu creator de conținut pe interneți, o chestie care îmi permite să vorbesc mult, să visez tot felul de nebunii și să le fac când vreau eu, în timp ce fac și bani din asta. Și să mă dedic total acestui job, renunțând la job-ul din agenție.

Asa că, tineretule, experimentează cât mai mult și pune-ți talentul în practică. Talentul ăla pe care unii îl văd a fi un defect.

Să muncești nu înseamnă doar să dai cu sapa, să conduci tiruri sau să construiești clădiri. Să muncești înseamnă să și scrii versuri sau glume, ca să distrezi oamenii care au alte job-uri. Înseamnă și să te filmezi singur într-o cameră făcând mișto de chestii amuzante de pe net. Înseamnă să și scrii coduri care nasc site-uri, aplicații și platforme care schimbă lumea. Înseamnă să și faci vloguri călătorind, mâncând și experimentând chestii noi care mai apoi sa îi inspire pe oamenii care dau cu sapa, conduc tiruri, construiesc clădiri și scriu coduri.

Tineretule, fii mai mult decât flăcăul care a comentat mai sus. Deschide-ți porii minții și găsește o soluție să traiesti din ce îți place ție să faci cu adevărat.

În concluzie, monșer Gds Gds, da, cred tineretul are mai multe de învațat de la tine decât de la mine. :) Mulțumesc pentru comentariu!

 

P.S. Țara Burgărașilor nu sună rău deloc! <3

Abonează-te la vlogul meu aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

The post Nu sunt un exemplu pentru tineret, dar știu pe cineva! appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/exemplu-tineret-stiu-cineva/feed/ 10
Va apărea un nou tip de job în România, odată cu venirea Lime în București https://www.mariciu.ro/job-in-romania-odata-cu-venirea-lime-in-bucuresti/ https://www.mariciu.ro/job-in-romania-odata-cu-venirea-lime-in-bucuresti/#comments Sat, 09 Mar 2019 07:56:30 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=31988 Ieri am văzut prima trotinetă Lime în București. Era un tip în zona Palatului Regal care testa aplicația și conectivitatea cu trotineta electrică. L-am întrebat dacă pot să fac o poză la trotinetă, a zâmbit și mi-a zis că da: Deci e clară treaba. În maximum o lună cred că o să vedem Bucureștiul împânzit […]

The post Va apărea un nou tip de job în România, odată cu venirea Lime în București appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Ieri am văzut prima trotinetă Lime în București. Era un tip în zona Palatului Regal care testa aplicația și conectivitatea cu trotineta electrică. L-am întrebat dacă pot să fac o poză la trotinetă, a zâmbit și mi-a zis că da:

Deci e clară treaba. În maximum o lună cred că o să vedem Bucureștiul împânzit cu trotinete electrice de la Flow (aplicația românească) și Lime. Din câte am înțeles o să mai apară încă un serviciu de gen, pe lângă astea două, iar serviciile astea vor veni la pachet cu un tip nou de job pentru piața din România. Job care se va adresa tinerilor sau oricărei persoane care va vrea să își rotunjească veniturile.

Cei de la Lime îi numesc “juiceri” pe acești indivizi care sunt o componentă destul de importantă în ecuația serviciului. Pe scurt, acești “juiceri” caută prin oraș cu ajutorul aplicației trotinetele electrice rămase fără baterie și le duc la punctul de încărcare și sunt recompensați pentru fiecare trotinetă dusă la încărcat. În Lisabona am folosit pentru prima oară Lime-ul și chiar mă întrebam ce se întâmplă cu trotinetele electrice rămase fără baterie.

Ei bine, răspunsul mi-a venit după m-am prins de ce vedeam tot felul de puști, aceiași puști, prin toate colțurile orașului pe trotinete. Uneori pe două trotinete în același timp. :)) Pe lângă asta am mai văzut o scenă amuzantă într-o seară, când un nene încărca două trotinete electrice într-o dubă plină cu trotinete electrice. Ori le fura și le pregătea pentru vreun OLX, ori omul era un “pro-juicer“.

Referitor la partea financiară, în Lisabona aplicația te momea să te apuci de “juicerit“ cu promisiunea că poți face până la 150 de euro pe zi. Cred că sunt mai mulți bani decât face un șofer de Uber în București. :))

Așa că așteptați-vă să vedeți un nou job pe piața românească, asta dacă nu își strâng toți trotinetele și pleacă în maximum 3 luni, după ce le va dispărea jumătate de flotă sau se va urca duamna Firea cu amenzi pe ei.

Ce-i drept, este chiar inadmisibil ca jumătate de oraș să stea bară la bară, într-un trafic de tip “mannequin challenge”, iar niște indivizi pe trotinete electrice chiar să se poată mișca într-un oraș paralizat. :)

P.S. 1 Știu că pare că am luat-o razna cu articole și poze despre serviciile astea de trotinete sharing, dar să știți că nu sunt plătit sau ceva. Pur și simplu sunt entuziasmat că am avut dreptate acum câteva luni când am scris că vor apărea astfel de servicii și în România. :)) Pwp!

P.S. 2 Gata, mă las de “bad influencing” și mă apuc de “juicereală”! :))

 

The post Va apărea un nou tip de job în România, odată cu venirea Lime în București appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/job-in-romania-odata-cu-venirea-lime-in-bucuresti/feed/ 4
Când presa minte și distruge reputații https://www.mariciu.ro/cand-presa-minte-distruge-reputatii/ https://www.mariciu.ro/cand-presa-minte-distruge-reputatii/#respond Fri, 08 Feb 2019 15:29:26 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=31932 Presa din România a luat-o razna de mult, însă acum niște indivizi aflați la tastele unor publicații au ajuns într-un punct diabolic de disperat. Pur și simplu, dacă ar avea de câștigat 100 de click-uri din asta, ar lua celebra propoziție “Ana are mere”  și ar arde-o pe biata Ană pe rugul interneților cu ajutorul unor […]

The post Când presa minte și distruge reputații appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Presa din România a luat-o razna de mult, însă acum niște indivizi aflați la tastele unor publicații au ajuns într-un punct diabolic de disperat. Pur și simplu, dacă ar avea de câștigat 100 de click-uri din asta, ar lua celebra propoziție “Ana are mere”  și ar arde-o pe biata Ană pe rugul interneților cu ajutorul unor titluri de tipul: “Ana sabotează producătorii de pere!” sau “Afacerista Ana își deschide crescătorie de viermi cu ajutorul merelor”.

Cel mai proaspăt exemplu de măgărie prestată în goana veninoasă după senzațional este seria de titluri care o pun mârlănește la zid pe Sorana Cîrstea. Asta după ce Mircea Meșter i-a luat Soranei un interviu foarte frumos și sincer (interviu pe care îl găsiți aici) despre tenis, cariera ei sportivă și colegii ei de rachetă, iar indivizii din presă au avut grijă să scoată câteva declarații din context ca să creeze senzațional d-ăla aducător de click-uri multe și de slabă calitate.

Exemple și hal de titluri:

  • Sorana Cirstea continua disputa cu Simona Halep: “Nu cred ca va mai castiga vreun turneu de Grand Slam!” (Sport.ro)
  • Sorana Cîrstea dă cărţile pe faţă: “Niciodată n-am fost apropiată de Simona Halep! Nu există două persoane mai diferite ca noi două” (fanatik.ro)
  • Sorana Cîrstea a spus tot! Motivul pentru care nu va fi niciodată prietenă cu Simona Halep (prosport.ro)
  • CINE-I ŞARPELE de lângă Simona Halep? A STAT LÂNGĂ EA la bine, dar ACUM A DISTRUS-O: „Are un joc în care așteaptă” (evz.ro)

(Știrile ProTV)

Referitor la bucata scoasă din contextul interviului de pe blogul lui Mircea Meșter, Sorana a fost rugată de Mircea să spună primul cuvânt care îi vine în minte la auzul unor nume de jucători și jucătoare de tenis. La auzul numelui Simonei Halep, ea a zis:

Simona Halep – Dârzenie. Noi ne știm de la 8 ani și ne cunoaștem. Dar nu am fost niciodată prietene apropiate. Suntem pur și simplu colege de breaslă, ca-n orice job: cu unii colegi ai o legătură mai profundă, cu alții nu. Nici când eram copii nu eram foarte apropiate, pentru că suntem două persoane extrem de diferite. Nu există două persoane mai diferite decât noi două. Cu toate astea, respect ceea ce a făcut. Am vorbit întotdeauna extraordinar de frumos despre ea.

Am zis într-un interviu că echipa României nu stă în Simona. Ceea ce am vrut să spun este că echipa României poate să vină cu două echipe de Fed Cup, pentru că avem foarte multe jucătoare și dacă lipsește Simona nu se întâmplă nimic. Toată lumea mi-a sărit în cap pentru asta.

E greu să mai câștige un Slam, pentru că acum sunt foarte multe jucătoare care lovesc mingea foarte puternic: Osaka, Pliskova, Kvitova. Ea are un joc în care așteaptă. Mi-e greu să cred că stilul ei de joc se potrivește pe un Grand Slam pe hard. Pe zgură da, o văd mult mai bine, dar și acolo vin jucătoarele cu serviciu puternic. Per total, Simona este, așa cum am zis, dârză. Iar în tenisul de astăzi asta ar putea să compenseze orice joc.

Exact, niște indivizi au transformat bucata din mai sus în niște articole care au generat niște reacții foarte neplăcute în social media pentru Sorana Cîrstea. Nici nu vreau să îmi imaginez prin ce trece din cauza asta.

Vă recomand să citiți tot interviul ca să vedeți ce exemplu de bun-simț este Sorana Cîrstea și cu câtă frumusețe vorbește despre tenis și despre colegii ei de breaslă, iar apoi încercați să înțelegeți în ce ape tulburi înoată gândurile și intențiile indivizilor din presă care au scris titlurile și articolele despre care vorbeam mai sus.

Genul ăsta de mutații ale presei le permit corupților de la conducerea țării să se ascundă după “fake news” și alte bălării, în timp ce ne îndeamnă la dezbinare. Știu că pare cu bătaie lungă ce scriu eu aici, dar totul începe cu pierderea încrederii în presă. Presă care ar trebui să scoată la lumină mizeriile care se întâmplă în țară și care ne țin pe loc ca societate.

Sper ca la conducerea trusturilor de presă din România să ajungă oameni cu planuri deștepte de business, ca băieții și fetele din spatele articolelor să nu mai fugă după senzațional și clickuri. Un exemplu de redacție curată care crește organic cu conținut curat este Recorder.ro.

Monetizează frumos prin colaborări curate și frumoase cu branduri, au și o secțiune de “susține prin donații” pe care vă recomand să o vizitați. În plus, sunt sigur că în câțiva ani vor ajunge să aibă un documentar pe Netflix, la cât de frumos se dezvoltă.

The post Când presa minte și distruge reputații appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/cand-presa-minte-distruge-reputatii/feed/ 0
Puterea obişnuinţei, eu și frizeriile https://www.mariciu.ro/puterea-obisnuintei-frizeriile/ https://www.mariciu.ro/puterea-obisnuintei-frizeriile/#comments Wed, 23 Jan 2019 10:03:46 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=31899 Când eram mic îmi era frică de frizer. Nu mă simțeam deloc confortabil cu foarfecele alea tăioase și zgomotoase care-mi vuiau pe lângă urechi. Amânam pe cât se putea mersul la frizerie și chiar îmi mai tăiam singur acasă perciunii ca să câștig câte o săptămână până se autosesiza mama și mă expedia la cel […]

The post Puterea obişnuinţei, eu și frizeriile appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Când eram mic îmi era frică de frizer. Nu mă simțeam deloc confortabil cu foarfecele alea tăioase și zgomotoase care-mi vuiau pe lângă urechi.

Amânam pe cât se putea mersul la frizerie și chiar îmi mai tăiam singur acasă perciunii ca să câștig câte o săptămână până se autosesiza mama și mă expedia la cel mai apropiat punct de tăiere a ciufului marician.

Un alt motiv pentru tăiatul perciunilor în intimitatea casei era și faptul că așa nu mai avea învățătoarea de ce să mă apuce când voia să mă pedepesească pentru că mai spărgeam vreun ghiveci sau pentru că vorbeam neîntrebat și făceam glume de tip Vacanța Mare în timpul orelor.

În fine, să zicem că de pe la 14 ani am început să îmbrățișez mersul la frizer și, cu excepția perioadei de vreo 3 ani cât am avut părul lung, o dată pe lună mă prezentam la coada uneia dintre cele trei frizerii din cartier cu care mă obșnuisem. Mă trânteam pe un scaun de așteptare, dacă era vreunul liber, și când se elibera unul dintre frizeri, mă așezam la cioplit, fără pretenții să aștept la un frizer anume. Pur și simplu, mă lăsam purtat de lamele mașinilor de tuns. Asta după ce așteptam între jumătate de oră și o oră la coadă.

Aproape toată viața mea așa am perceput normalitatea mersului la frizer. Te duci la ghici, stai la coadă cel puțin jumătate de oră, te pui pe primul scaun care se eliberează, dai câteva indicații și te lași tuns. Deja mă adaptasem sistemului cozii și îmi lăsam rând, fugeam la terasa de lângă, frigeam o bere de jumătate de oră și mă întorceam la milimetru să-mi reiau locul la coadă.

Chiar și după ce m-am mutat din cartierul de baștină, tot la frizeria din cartier mă întorceam. Puterea obișnuinței își plimba foarfecele prin părul meu și nu aveam de gând să fac vreo revoluție în sensul ăsta.

Nu o să uit prea curând șocul pe care l-am avut când am auzit prima oară de sistemul de programări la tuns. Mă grăbeam rău să-mi dau pleata jos într-o zi și am zis să intru în cea mai apropiată frizerie. Stăteam la Perla atunci (deci e recentă, de vreo 3 ani, treaba) și Google m-a direcționat la un minut distanță de Cuibul Ionescian.

Când mi-a zis tanti de la casă că nu se stă la coadă și că trebuie să îmi fac programare cu o zi înainte (telefonică sau la fața locului), mi-am zis în minte “ce sălbatici aroganți!”. Pur și simplu nu puteam înțelege de ce nu mă lasă individa să mă pun la coadă pe scaun, să stau juma de oră și să intru la ghici în mâinile unei persoane care știe să dea cu foarfeca.

La câteva luni distanță, după câteva frizuri ratate la frizeria din cartier, am cedat și am zis să dau o șansă “noului” în viața mea. Mi-am făcut programare, am rămas uimit cât de rapid se mișcă lucrurile când ești pe caietul cu programări. Ajungi la ora x, te-a tuns cine vrei tu să te tundă, pentru că începi să te obișnuiești cu talentul fiecărui frizer/ fiecărei frizerițe și îți dai seama că deja începi să ai favoriți, și în jumătate de oră (cu tot cu “bună ziua”, plătit și dat bacșiș) ieși fresh din frizerie.

Acum, ce am vrut să punctez eu practic în textul ăsta lung, la al cărui final au ajuns câțiva dintre voi, depășește granițele frizeriilor și “hairstyling-ului”. Discuția este de fapt despre societatea în care trăim și motivul pentru care trăim cum trăim în general. De ce nu avem spitale, autostrăzi și lideri politici care să le pese de noi. Pentru că nu am avut niciodată și pentru că nu știm cum este să avem.

Pentru că normalitatea pentru noi este să putrezim în coada aia interminabilă de pe DN1, să trecem prin școală “ca porcii prin gard” pentru că nu avem un sistem educațional care să ne sădească în minți dorința de cunoaștere, să fugim la privat când vine vorba de sănătatea noastră pentru că știm că în spitalele de stat sunt bacterii, corupție și “secureni cu vrăbiuțe”.

Noi chiar nu știm cum e să fie bine. Doar visăm la asta fără să avem curajul să încercăm “altă frizerie”, una în care te programezi la tuns și îți alegi frizerul sau frizerița cu care te înțelegi cel mai bine.

Urmează un an al alegerilor (europarlamentare și prezidențiale) și cred că ar trebui să ne deschidem mintea cât mai mult, să fim deschiși la nou, pentru că altfel vom rămâne doar cu visatul și vor putrezi în continuare la cozi.

The post Puterea obişnuinţei, eu și frizeriile appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/puterea-obisnuintei-frizeriile/feed/ 5
Când nu ucide, corupția opărește. https://www.mariciu.ro/cand-ucide-coruptia-opareste/ https://www.mariciu.ro/cand-ucide-coruptia-opareste/#comments Fri, 21 Dec 2018 08:54:16 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=31880 Suntem conduși de niște jeguri corupte, incompetente sau ambele. Îmi ajung zilnic pe retină știri care mă fac să am senzația că totul este doar un vis urât. Guvernul ia niște decizii din ce în ce mai periculoase pentru viitorul meu și al țării în care trăiesc. Ne așteaptă inflație, recesiune și legalizarea aromelor de […]

The post Când nu ucide, corupția opărește. appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Suntem conduși de niște jeguri corupte, incompetente sau ambele. Îmi ajung zilnic pe retină știri care mă fac să am senzația că totul este doar un vis urât.

Guvernul ia niște decizii din ce în ce mai periculoase pentru viitorul meu și al țării în care trăiesc. Ne așteaptă inflație, recesiune și legalizarea aromelor de înghețată preferate de pesediști: corupția și hoția. Citiți articolul ăsta ca să înțelegeți ce haos economic ne așteaptă.

Parlamentul apără corupția urlând cu bale că asta vor românii. Mă uit în ochii lor când țin în parlament discursurile repetate la partid și văd niște roboți care nu mai dețin de mult (probabil nu au deținut niciodată) telecomanda propriei persoane. Citiți aici un hal de declarație dată de o astfel de dronă umană.

Primăria o ține în bairamuri și neagă în continuare sutele de clipuri și de poze cu autobuzele pe care plătește 100 de milioane de euro și care se defectează instant ca niște jucării făcute pe vapor. De aglomerația din oraș care face ca Bucureștiul să trăiască într-o permanentă oră de vârf nici nu mai are rost să scriu ceva.

Vă invit să dați play clipului de mai jos să vedeți cum unul dintre autobuzele cumpărate de Primăria Capitalei în urma unei licitații “transparente” s-a defectat și le-a oferit pasagerilor o baie cu apă clocotită.

În fruntea guvernului, parlamentului și primăriei este același partid care sub diferite nume a condus țara asta mai mult de 20 din cei 29 de ani de după revoluția din 1989 (informație luată de aici – un articol de citit).

Partidul ăsta este un balaur fără cap și inimă în care nu cred că vom ști vreodată cum și unde să înfigem sabia ca să-l omorâm sau speria să fugă pe vecie într-un colț de peșteră a istoriei. Eu unul cred că nu mai există niciun dubiu că suntem conduși de niște teroriști care vor să ne vadă speriați și îngenunchiați de acțiunile lor lipsite de orice Dumnezeu.

Așa că vă întreb un sincer “Ce ne facem?”.

Pe bune, ce ne facem? Ieșim iar în piață să ne îndopăm apoi o lună cu pastile să ne treacă răceala? Există o soluție ceva? Pot acum să mă ridic de pe scaun și să fac ceva mai mult decât să dau publish și share la articolul ăsta?

“Văd doar postări și urlete anti ce se întâmplă, dar ce putem face mai mult? Ăștia vor să ne omoare ca indivizi, ca țară. Ăștia vor să ne înece sufletul, visurile și viitorul în veceul din fundul curții. Ce ne facem? Stăm cuminți în autobuz în timp ce apa opărită a corupției și incompetenței curge șiroaie pe noi?

 

The post Când nu ucide, corupția opărește. appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/cand-ucide-coruptia-opareste/feed/ 6
Cât de ok e să faci așa ceva în trafic? https://www.mariciu.ro/faci-ceva-trafic/ https://www.mariciu.ro/faci-ceva-trafic/#comments Wed, 25 Jul 2018 13:29:55 +0000 https://www.mariciu.ro/?p=31761 Probabil știți, probabil nu. Există pe interneții românești de niște ani mai mulți creatori de conținut video care își filmează aventurile în trafic. Mai un accident, mai o înjurătură, mai un cadru cu o gagică, mai o discuție spumoasă cu alți partikipanți la trafic, chestii de manual. Partea interesantă e că până acum ceva ani […]

The post Cât de ok e să faci așa ceva în trafic? appeared first on Mariciu.ro.

]]>
Probabil știți, probabil nu. Există pe interneții românești de niște ani mai mulți creatori de conținut video care își filmează aventurile în trafic. Mai un accident, mai o înjurătură, mai un cadru cu o gagică, mai o discuție spumoasă cu alți partikipanți la trafic, chestii de manual.

Partea interesantă e că până acum ceva ani culesul de povești din trafic era mai mult pe principiul pescăresc, adică lăsai camera la filmat și, dacă se întâmpla ceva interesant, ungeai felia de pâine a internetul cu filmarea respectivă. Acum treaba stă un pic altfel, creatorul de conținut este parte activă din poveste. Joacă rol de justițiar în trafic, îi urmărește pe șosele și le bate în geam cu metafore și înjurături tuturor celor care greșesc cu volanul în mână.

Chestie care duce la generarea de comunități impresionante în jurul acestor creatori de conținut. Comunitați care îi adoră și îi aplaudă de pe margine, asta pentru că indivizii respectivi aproape că intră în folclor lângă Andrii Popa și Toma Alimoș. Adevărați haiduci urbani cu pistoale care scuipă înjurături spumoase.

Partea bună pentru haiducii ăștia este că au de unde să își aleagă subiecte fără număr. Asta pentru că sunt mulți cretini în trafic. Oameni frustrați, cu probleme acasă, la serviciu și la mansardă. Oameni care sunt atât de îngropați în griji și probleme încât fac tot felul de greșeli imbecile la volan care se materializează în accidente mai mult sau mai puțin grave. Sunt mulți care nu înțeleg că atunci când sunt la volan au în control o armă cu care pot omorî sau ologi oameni.

Însă cât de ok este până la urmă să fii hărțuit în trafic de un individ cu cască pe cap, care își ambalează motorul lângă geamul tău? Chiar dacă ai depășit coloana de mașini pe linia de tramvai. Chiar dacă ai trecut pe roșu. Cât de normal e să te jignească în ultimul hal în mijlocul străzii, iar apoi să pună clipul ăsta cu tine pe Internet în comunitatea lui care îi dă întotdeauna dreptate?

Înainte să luăm un caz concret pe care să îl disecăm, am rugămintea la voi să vedeți articolul ăsta ca pe o dezbatere. Nu țin partea niciunui personaj din clipul de mai jos, doar vreau să priviți cu mintea limpede situația, să nu vi se urce sângele la cap și să dați cu tastatura de pereți. Hai să încercăm să vedem situația din mai multe unghiuri.

Se dă situația de mai jos. Dați play la clip sau săriți peste el, dacă nu aveți timp, și hai să comentăm direct pe screenshot-urile pe care le-am făcut.

https://youtu.be/-xXqxAIx6hA

Bun, hai dezbatem un pic treaba. Avem următoarea situație:

  1. O cucoană se bagă să depășească coloana la semafor, pe contrasens, ținându-se după duba de poliție.

2. În activitatea ei nebunească trece “razant” pe lângă un nene care mergea cu căruciorul pe stradă, asta pentru că trotuarul era ocupat de mașini.

3. La semafor trece de trecerea de pietoni pentru că, deh, așa e când depășești dement coloana și oprește la vederea pietonului.

4. Pieton care nu ratează ocazia să îi zică una-alta de dulce.

5. Între timp motociclistul o depășește și la niște sute de metri mai încolo îi lasă pe niște băieți să se bage pe o străduță.

6. Cucoana noastră vine cu elan din spate și încearcă să-l depășească pe motociclistul care se pregătea să accelereze după ce făcuse un gestul finuț de mai devreme.

7. Motociclistul simte sânge în apă și accelerează, nelăsând-o să îl depășească.

8. Moment în care cucoana o ia razna și mai bagă o fisă cu depășitul pe contrasens.

9. Motociclistul profită de ocazie să adauge un strop de viralitate clipului, o ia și el pe contrasens, o depășește, îi frânează în față să o oprească, o înjură cu tot ce avea el mai bun în desagă, o urmărește câteva sute de metri încercând aceleași manevre văzute în filme, ba chiar îi deschide ușa de vreo două ori să îi ureze toate cele într-un mod cât mai intim.

10. Cucoana panicată îi dă tare înainte și în tot haosul respectiv, probabil cu ochii în oglindă după haiducul urban, intră ușor într-o mașină din fața ei care a frânat la o trecere de pietoni. Moment de satisfacție absolută pentru justițiarul pe două roți.

Acum, ziceți-mi voi, cum era dacă cucoana respectivă lovea un pieton în toată panica aia generată de urmărirea ca-n filmele de două stele pe imdb? Cât de confortabil trebuie să se simtă o femeie când un tip cu cască pe cap îi trage de ușă și o face în toate felurile în trafic?

Da, ce a făcut cucoana respectivă în trafic este cu luare repetată de permis. Clar nu trebuie să mai conducă o perioadă bună de timp, până nu-și liniștește gândurile tulburi. Însă nu cred că în cel mai proaspăt Cod Rutier scrie că la două depășiri de coloană la semafor ți se ia permisul, primești o amendă babană și că vine și un motociclist care are voie să îți deschidă ușa la mașină, să te înjure, să te pună pe internet să te înjure alte câteva mii de oameni în comentarii.

Într-un alt clip prestat de acest creator de conținut, tipul explodează cu înjurături pentru că o tipă nu i-a lăsat suficient spațiu să se bage printre benzi. Probabil că omul are o plăcere să vadă cum o iau femeile razna în trafic după ce le bați în geam și le înjuri. Deh, fiecare cu fetișul lui. Clipul are peste 2500 de like-uri.

Chiar aș vrea să știu ce părere aveți despre genul ăsta de justițiari care își permit să aibă asemenea reacții în trafic. Indivizi care vânează astfel de greșeli ca să își exteriorizeze frustrările sau doar ca să pună în scenă un show pentru vizualizări pe YouTube.

De asemenea, sunt curios dacă Poliția Română are de gând să facă ceva în direcția asta. Măcar un status amuzant pe Facebook să pună și tot e ceva.

Așadar, ce părere aveți?

 

The post Cât de ok e să faci așa ceva în trafic? appeared first on Mariciu.ro.

]]>
https://www.mariciu.ro/faci-ceva-trafic/feed/ 14