Închide

Ce vrei să cauți?

Mai țineți minte telefonul cu fir și rotiță?

Știu, cu articolul ăsta o să fiu un nostalgic care plânge după vremurile cu filtru natural de Instagram. Când țevile cu cornete (cu bolduri în vârf) înlocuiau cu succes un poke pe Facebook. Când un tricou băgat în pantaloni și umplut cu corcodele era mult mai valoros decât un platou cu cele mai fine prajituri de la Chocolat. Când sticla umplută cu apă de la frizeria din apropiarea terenului de fotbal era mai hidratantă decât Gatorade.

.

Mai țineți minte telefonul cu fir și rotiță?

.

Zilele astea, în timp ce mă fâțâiam prin casă în timpul unei conversații telefonice, mi-am adus aminte de telefonul fix cu fir și rotiță. Chestia aia care suna ca un tramvai și la care îți lua mult prea mult timp să formezi un număr de telefon. Obiectul ăla care avea o masă dedicată în orice casă și spre care fugeai ori de câte ori suna, pentru că dacă ratai apelul, numele apelantului rămânea un mister. Asta dacă nu cumva aveai robot telefonic, ceea ce eu am văzut doar în filme.

.

De departe cea mai enervantă fază cu telefonul ăsta era spațiul limitat de mișcare pe care ți-l oferea, dacă nu aveai cumva un cablu generos. Îmi aduc aminte că dacă voiam să vorbesc la mine în cameră, departe de urechile curioase ale familiei mele, trebuia să trag telefonul până la ușă și să profit de lungimea cablului “creț” al receptorului. Nu stăteam foarte comod, dar măcar îmi ofeream mie și conversației mele telefonice o oarecare intimitate.

.

Partea bună, de fapt, singura parte bună era că al dracu’ telefon parcă că era făcut din plastic de Nokia 3310. Puteai să dai cu el de toți pereții (dacă aveai bani de tencuit din nou), puteai să dai cu receptorul în furcă după încheierea unei conversații telefonice aprinse până îți cedau bicepsul și tricepsul. Sincer, cred că rezista și dacă se așeza Vasile Blaga pe el.

.

Acum, mai găsești telefoane d’astea prin casele hipsterilor, prin magazine destinate hipsterilor sau prin muzee. Până și bunicuțele au trecut la telefoane fixe cu butoane mari. Nu știu de ce, dar mi-e dor de telefoanele alea. Poate sunt hipster…. sau poate nu.

Abonare la newsletter

Primesti pe email cele mai noi articole.

Adaugă comentariu