Dacă ai răbdare citeşte-o că merită!

Mac-mac-mac

de Ion Pribeagu

În tramvaiul care duce
 Din Lipscani în Ghica Tei
 Plin cu lume anonimă
 De bărbaţi şi de femei,
 La o staţie din centru
 Sau de prin împrejurimi,
 S-a urcat o cuconiță
 Cu superbe rotunjimi,
 Trup felin, plin de ispite
 Dar, rotund şi voinicel
 Parcă-ar fi sculptat de dalta
 Lui Rodin sau Praxitel.

 După ea, se urc-un tânăr -
 Tip de donjuan sadea -
 Care nu ştiu din ce pricini
 Se cam îndesă în ea.
 Doamna foarte indignată
 L-a privit cu mult temei
 Însă tot mai mult măgarul
 Se-ndesa în... viaţa ei
 Că deodată cuconița
 Nu s-a mai putut abţine
 Şi i-a spus:
 - Ascultă june,
 Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
 Ce te-ndeși ca la   pomană
 Când nici nu ştiu cine eşti
 Cu metode de-astea brute
 Crezi c-ai să mă cucereşti?
 Află că sunt doctoriţă
 Chiar de nu m-arată fața
 Şi-ţi fac una s-o ţii minte
 Toată viaţa, toată viaţa!
 Că de mai m-atingi o dată
 Peste trup sau peste braţe
 Ţi-o tai jos, în bucăţele
 Imediat şi-o dau la raţe!

 Iar femeile vreo zece
 Din tramvaiul cel sărac,
 Începură toate odată:
 Mac, mac, mac!

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. ha ha…foarte tare:))mac mac

  2. Mi-ar fi placut sa scriu eu asta :)))=)))

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.