Dacă ai răbdare citeşte-o că merită!
Mac-mac-mac
de Ion Pribeagu
În tramvaiul care duce Din Lipscani în Ghica Tei Plin cu lume anonimă De bărbaţi şi de femei, La o staţie din centru Sau de prin împrejurimi, S-a urcat o cuconiță Cu superbe rotunjimi, Trup felin, plin de ispite Dar, rotund şi voinicel Parcă-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel. După ea, se urc-un tânăr - Tip de donjuan sadea - Care nu ştiu din ce pricini Se cam îndesă în ea. Doamna foarte indignată L-a privit cu mult temei Însă tot mai mult măgarul Se-ndesa în... viaţa ei Că deodată cuconița Nu s-a mai putut abţine Şi i-a spus: - Ascultă june, Nu te simţi sau nu ţi-e bine? Ce te-ndeși ca la pomană Când nici nu ştiu cine eşti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai să mă cucereşti? Află că sunt doctoriţă Chiar de nu m-arată fața Şi-ţi fac una s-o ţii minte Toată viaţa, toată viaţa! Că de mai m-atingi o dată Peste trup sau peste braţe Ţi-o tai jos, în bucăţele Imediat şi-o dau la raţe! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sărac, Începură toate odată: Mac, mac, mac!
3 comentarii Adaugă comentariu
ha ha…foarte tare:))mac mac
Mi-ar fi placut sa scriu eu asta :)))=)))