O să par mai dubios decât sunt deja în ochii voștri, dar trebuie să vă fac o confesiune: mă uit fascinat la oamenii care merg pe stradă cu muzica lipită de timpan. Mă uimesc cum se pot lipsi de un simț atât de important în navigarea urbană.
Pe mine mă ia amețeala de parcă mă dau beat în “tiribombe”, dacă nu aud zgomotul specific al orașului luat la pas. Oricât de tare mi-ar plăcea o piesă, când sunt pieton, prefer întotdeauna tropăitul mulțimii, claxoanele nervoșilor, “băăă-ul” celor care vor atenție. Chiar și șuieratul metroului are prioritate în fața muzicii din căști.
Ce-i drept, nici nu am încercat cu niște muzică bisericească până acum, cu niște Trinitas FM.
sursă foto
2 comentarii Adaugă comentariu
Nici eu, parca sunt rupta de realitate. :)
incearca sa mergi pe bicicleta in oras:))