Ce nu face omul pentru un clip bun de pus pe interneți?

Mergeam ieri în grup organizat prin curtea fabricii de bere Timișoreana, avându-l pe post de cap de coloană pe maestrul berar, Zoli Borsos. Omul ne-a făcut instructajul la începutul plimbării și ne-a zis destul de clar că vor fi zone unde va trebui să lăsăm deoparte telefoanele și camerele. Asta pentru că în zonele respective atenția la drum era mult mai importantă pentru siguranța noastră decât să prindem o poză generatoare de like-uri.

Evident că reflexul de turist japonez m-a făcut să scot o dată, aprope fără să fiu conștient de ce fac, telefonul din buzunar cu viteza cu care scotea Clint Eastwood pistolul din teacă în westernuri și să apăs pe “trăgaci” având pe față expresia copilului care a nimerit “o rață” la Rațele și Vânătorii.

Spre norocul meu nu am pățit nimic, dar acum că sunt într-un “mood filosofic” mă întreb retoric “Oare cât de dependent  am ajuns să fiu de captarea momentelor în format digital?”.

Mi-a venit în minte toată povestea asta pentru că partea ipocrită din mine începuse să îi judece pe cei din clipul de mai jos, care au stat să-și ia un soi de avalanșă în cap doar de dragul unui clip mișto tras în Slow-Mo. Pardon, în Snow Mo. :D

Btw, sunt curios totuși cum de au permis băieții care se ocupă de căile ferate americane accesul pe peron în contextul în care avea loc deszăpezirea asta brutală. :D

Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

4 comentarii

  1. Doamne cat de misto pare ”avalansa” aia :)) Mi-ar placea sa particip! :))

  2. Acelasi lucru l-am patit si eu numai ca, o locatie diferita. Ce era sa se intample? Treceam linistit pe zebra numai ca era rosu! Am tras cu coada ochiului si doua au trecut in fuga asa ca si eu din instinct dupa ele numai ca la pas!

Adauga un comentariu

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.