Steagul de la second-hand…

Stăteam astăzi în trafic pe Calea Griviţei, aproape de intersecţia cu Berzei si mă uitam în gol pe geam. Am vazut o uşa deschisă la un magazin second-hand şi ochii mi-au sărit înăuntru. Printre multele haine prăfuite şi purtate de “n” persoane am văzut un steag pe un perete, mai exact steagul Marii Britanii. De foarte mult timp vroiam să îmi iau un asemenea steag, drept pentru care m-am teleportat instant de pe linia de tramvai pe trotuarul din faţa magazinului. Intrat în magazin m-am trezit într-o încăpere mică în care mai erau cinci persoane, un tip la vreo 50 de ani şi patru babe care scotoceau în coşurile cu haine, în speranta că vor găsi un articol de îmbrăcăminte de aceaşi vârstă cu ele.

Tipul era vânzător/ patron/ unic acţionar al magazinului si mi-a zâmbit pentru că şi-a dat seama de ce ar intra un tânăr ca mine în magazinul lui. “Eşti al treilea pe săptămâna asta şi al enşpelea de când am pus steagul pe acel perete, care vrea sa il cumpere. Zi-mi cât eşti dispus să dai pe el ca să cer cu un milion în plus.. că de dat, nu-l dau” :)

A început să îmi povestească cum că e pasionat de steaguri şi că în curtea casei unde stă are arborate cinci steaguri. Şi că prietenii lui zic că este nebun din cauza pasiunii.. :)

Fiecare are pasiunile lui.. n-am ce zice.

Omu’ părea că ar putea vorbi despre steagurile lui toată ziua, aşa că l-am salutat şi m-am tirat.  M-am urcat în maşină, m-am băgat cu japca în râul de maşini (care izvorăşte în fiecare zi la ora 07:30) şi mi-am continuat drumul..