Nu mai țin minte dacă mi-a trecut pe la urechi, prin luna iulie, faptul că s-a lansat berea Nenea Iancu, dar oricum respectiva informație nu s-a lipit de mine atunci. Tocmai d’asta când am dat. acum câteva seri, peste berea ce-i poartă porecla lui Ion Luca Caragiale am fost încântat și curios să o încerc.

 

Nenea Iancu este o bere ce face parte din portofoliul Bavarom, companie care nu prea are în frigider multe branduri mainstream de bere. Probabil cea mai cunoscută bere fiind Paulaner, iar printre cele care mi-au sunat cunoscut, asta pentru că le-am încercat în trecut, ar mai fi Spitfire și Tsingtao.

 

Revenind la berea Nenea Iancu, a fost lansată anul acesta, Anul Caragiale, când se sărbătoresc 160 de ani de la nașterea simpaticului mustăcios de pe bancnota de 100 de lei, care întâmplător a fost și un monstru sacru al dramaturgiei românești.

 

Am băut Nenea Iancu la draft și, riscând să îi stric imaginea, nu prea m-a impresionat prin cine știe ce gust. Îți dă senzația că bei o bere nu foarte puternică dintr-un izvor pur de munte. Te hidratează, dar parcă nu e ca berea aia clasică la halbă, care prin tărie te invită să comanzi niște mici cu muștar. Eu la asta mă așteptam de la o bere al cărei nume este porecla unui mare român.

 

Am văzut că există și îmbuteliată la sticlă de 0.5 l, sticlă veche/clasică de 0.5l iar asta-mi place, nici nu aș fi văzut altfel o bere care te duce cu gândul la vremurile în care trăia Nenea Iancu. În plus, există două sortimente: blondă specială și albă nefiltrată, iar eu am încercat-o doar pe cea “blondă specială”.

 

O să casc ochii să văd dacă o mai găsesc pe undeva și promit să revin cu o părere și despre cele două variante îmbuteliate.

 

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. Cred că voiai să spui „monstru sacru”. Altfel ar fi o exprimare monstruoasă, părerea mea.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.