Biroul, carcasa de lemn care te înconjoară și care îți oferă siguranța unei mașini posesoare a cinci stele la testele Euro NCAP. Ca un pianist care exersează-exersează-exersează, îți alergi degetele pe tastele laptopului, așternând cifre în rapoarte și lungind texte creative pe foi albe de Word.
.
Stai, tastezi, scrollezi, te informezi, bagi content pe blog, bagi content pe “n” pagini de Facebook, mai dai un tweet, un retweet, zâmbești golănește în colțul gurii când mai vezi ceva ce ți se pare ție haios sau când îți dă careva un like/ retweet la propria-ți glumă.
.
Oricât de fascinant este universul internetului, oricât de proaspăt este aerul ăsta condiționat al advertisingului, oricât de sigur pe tine te simți când urmează să răspunzi la întrebarea “Cu ce te ocupi?”, uneori mi se face dor să inspir și să mă inspir dintr-o gură de aer din lumea aia de dinaintea ușii biroului. Lumea aia care mai conține și altceva în afară de oameni inteligent de creativi, surprinzător de calculați și viceversa.
.
Mi-e dor de tiparul ăla inpirațional al cucoanei posesoare de trăsături dure (Vitoria Lipan Style) și tarabă în Obor pe care o mangleam să cumpere toate prostiile din portbagajul Loganului meu. Am chef să asist la doar 10 minute de discuție între ceasornicarul din Magazinul Obor și tovarășul lui, un bătrânel la vreo 70 de ani aflat la granița seriozității comuniste și caterincii de scara blocului.
.
Dar, pe de altă parte, realizez că m-am upgradat. Scroll-ul, tweet-ul, content-ul, “tot-ul” mă duce într-o direcție bună chiar dacă nu știu care e aia. Ideal ar fi să găsesc o soluție echilibrată între statul în carcasa de lemn cu cinci stele Euro NCAP și lumea Vitoriei Lipan din piața Obor. Combinând aceste două lumi cred că voi găsi liniștea de care am nevoie. Vom trăi, vom vedea și vom scrie despre asta. :)
1 comentariu Adaugă comentariu
aceasta este lumea in care traim!