Pentru că au avut timp să exagereze alții pe subiect. Am observat că s-a ajuns la discuții despre ilegalitatea “fondului clasei”. Pe bune?!? Vreți să plătească primăriile sau ministerul pentru cretă și burete? Vreți alte contracte făcute pe prietenii, să ajungă să coste o bucată de cretă 50 de lei și un burete 100?

Total de acord, profesoara respectivă a sărit mult calul în momentul în care a început să jignească părinții și să le pună pumnul în gură pentru cotizațiile la “atențiile de final de an”. Acela a fost, fără dubiu, un act de mahalagioaică pentru care își merită concedierea.

Totuși, mie nu mi se pare exagerat să dai o sumă “x” de bani la final de an pe post de “atenții” (“șpagă” mi se pare un cuvânt ușor murdar, șpagă le dai polițiștilor, ca să nu îți ia permisul atunci când treci pe roșu), în condițiile în care copilul tău se formează în una dintre cele mai bune școli din București. Cu profesori cu mai mult de o chiftea în burtă. Sunt convins că oricine vrea ceva mai bun pentru copilul lui, nu? Și, din moment ce nu ai bani pentru o școală particulară, dai din coate să îl plasezi strategic la o școală cât mai bună. Apoi cotizezi acolo, ca să fie bine.

Eu am făcut generala “în 30” (numărul, nu anii), la mine în Colentina-Tei. Nu eram un geniu, dar mă ducea bibilica. Toți profesorii se refereau la mine ca fiind “brânză bună în burduf de câine”, drept urmare nu își băteau prea mult capul. Unul nu s-a chinuit o secundă să găsească un limbaj comun cu mine. De fapt, nu își băteau capul cu nimeni! Profesorul de Limba română i-a spus mamei, cu două luni înainte de Capacitate că să mă bucur dacă iau nota 3 (trei), cât am luat la simulare. Moment în care mama a găsit o profesoară cu care să fac meditații și, după două luni de zile, la avizier scria “numaiștiuceculoare” pe alb că am luat 8,35 la Limba și literatura română.

Ce-i drept, nu știu cine ar fi încercat să înțeleagă vreun copil din școala respectivă, asta pentru că acolo chiar nu era job-ul de vis pentru orice dascăl. Copiii veneau viței, plecau viței. Îmi aduc aminte că în clasa a VII-a și a VIII-a aveam un covor de coji de semințe în clasă. Era un haos. Mulți dintre colegii de generală și-au încheiat “cariera de elevi” la impactul puternic cu Examenul de capacitate.

Aveam o profesoară de “Informatică”, prin clasa a VII-a, care ne trata de sus, ca pe niște nespălați. Ea era undeva sus, pe un piedestal, dată cu toate cremele, iar noi eram proaspăt ieșiți din tomberoane, cu coaja de banană pe cap. Profesorii de matematică veneau și plecau pe bandă, astfel încât nici nu mai țin minte fața vreunuia dintre ei. Ați prins ideea și în cazul ăsta, dacă nu făceam meditații, cucu liceu! Am urât școala generală cu toată ființa mea. Colectiv urât, profesori neinteresați și frustrați, școală generală slabă.

Morala?

Chiar și în cazul învățământului de stat nu există egalitate. Nu toate școlile sunt la fel, iar pentru cele bune trebuie să dai “sfintele atenții”. Dacă îți pasă de viitorul copilului tău, strângi din cur, strângi din orgoliu și cotizezi. Dacă nu te interesează prea mult de el, lasă-l la ușa primei școli pe care o găsești în cale, apoi întoarce-te la viața ta și cască urechea la divorțul Biancăi de Victor, apoi frustrează-te ca nu învață nimic la școală.

Dacă ești orgolios și nu concepi să te ia de prost un profesor pentru că așteaptă atenții, dacă ai principii într-o țară ca România și nu scoți din buzunar bănucul tău muncit decât dacă primești bon fiscal, dacă ai senzația că învățământul de stat este gratuit și nu concepi să dai bani, dă share pe Facebook la toate articolele ziarelor și blogurilor care s-au declarat profund scârbite de faptul că trebuie să dai “atenții” în “România anului 2013”, uită-te la listele de prețuri ale școlilor private și  sperie-te când vei realiza că de banii ăia îți iei o casă.

Tot sistemul trebuie schimbat. Școlile sunt fizic în paragină, materia este multă și nu înțelegi nimic din ea, copii de 30 de kilograme cară în spate ghiozdane de 15, părinții vin și își aruncă copiii pe băncile școlii… convinși fiind că misiunea lor a luat sfârșit (statul plătește, școala se ocupă de restul), profesorii trăiesc în frustrare din cauza salariilor mici și se răzbună pe copii… sau găsesc alte soluții de a-și rotunji veniturile.

Același sistem ne dă servicii medicale de rahat, drumuri proaste, funcționari plictisiți… ați prins ideea.

exagerari

10 comentarii Adaugă comentariu

  1. Marian, treaba stă in felul următor: și hai s-o luăm pe capitole.

    1. Constituția României, articolul 32, punctul (1). “Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.”
    2. Constituția României, articolul 32, punctul (4). “Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.”

    Dar să continuăm chiar dacă nu mai era nimic de spus… :)

    3. Bun! Trăim în România… Sunt lipsuri și acceptăm. Dar nu strângi din cur, din orgoliu și cotizezi dacă îți pasă de viitorul copilului tău. Și nu dai o sumă “x” de bani la final de an pe post de “atenții”. Ok, așa cum spuneam sunt lipsuri. Și sunt de acord. Dar mie, ca părinte, îmi spui care sunt lipsurile… cretă, burete, pungi pentru gunoi etc. Nu-mi ceri bani de “atenții” spunându-mi că, de fapt, sunt pentru cretă etc.

    4. Profesorii care trăiesc în frustrare din cauza salariilor mici și se răzbună pe copii nu mai au ce căuta în școală. Și mulți ingineri sunt frustrați, și mulți medici sunt frustrați, și mulți economiști sunt frustrați în România, dar nu știu dacă se răzbună pe cineva. Și mă refer la bugetari.

    Marian, știi ce nu înțeleg mulți în România? Că multe din notele obținute de elevi la școală sunt “cumpărate”… Iar “copilul tău se formează în una dintre cele mai bune școli din București” pentru ca are tot dreptul din lumea asta. Punct! :)

    PS: Știi că există școli în țară, care sunt complet renovate, dar cu toate astea se cer bani pentru “fondul clasei” și “fondul școlii”? :)

    • #2

      Sorin, învățământul este gratuit, dar vorbim de învățământul ăla de care am avut eu parte în generală (cel cât de cât exemplificat în articol). Ei bine, undeva în acest mare învățământ s-a creat o bulă unde treburile merg altfel, unde profesorii dau dovadă de atenție și grijă față de copii (eu zic aici de grija pentru educație, nu cea de tipul “ia un 10 pentru că mama ta mi-a dat de Crăciun o sticlă de Chivas”), alea sunt școlile alea “de Centru” sau liceul de tip Jean-Monnet (unde sunt toți puii de politicieni), acolo se dau “atenții” și profesorii își dau silința.

      Nu zic că trebuie să acceptăm asta. Normal este ca în fiecare școală profesorul să fie ok cu copilul, iar el să fie plătit bine de stat. Dar până la normalitate mai este cale lungă, iar eu, cel mai probabil, va trebui să dau acele atenții ca să îi fie bine copilului meu. Așa funcționează sistemul, mă conformez și mă descurc românește. Puteam să fiu ipocrit și să zic că nu o să fac asta, că la o adică o să fiu erou și o să fac precum mămica din povestea “profesoarei șpăgare”, ba chiar o să pornesc o revoluție pentru binele României, dar sunt realist și știu că nu am puterea asta. Puterea nu a fost niciodată în mâinile poporului. Statul ne vrea proști și bolnavi. Doar cei care “se descurcă” au acces la educație și sănătate.

  2. Atât pot să-ți spun: nu trebuie să fii ipocrit! Trebuie doar să faci ceva pentru ca sistemul să nu mai fie așa cum îl știm cu toții. Trebuie să faci ceva să-l schimbăm. Altfel greșești!

    Tu înțelegi ce scrii aici? E ceva de genul “asta e… Fac cum vreți voi numai să-mi văd copilul ieșit de pe băncile școlii… Cu o diplomă în mână… Săru’ mâna, doamna dirigintă!” :|

    • #4

      Sorin, să vină cineva cu o soluţie de schimbare pe bune şi o să lupt pentru ea. Până atunci… mă adaptez la sistem.

  3. #5

    Marian, partea proasta este ca exista multi tineri cu potential care provin dintr-o familie fara venituri sau cu venituri minime…asta mi se pare cel mai trist pt viitorul Romaniei…

  4. #7

    Si alt aspect care mi se pare de-a dreptul scarbos este ca profesorii au inceput sa ceara…pe vremea mea, parintii se organizau atat cat puteau si cu un buchet de flori si cu un cadou de sfarsit de an, de Craciun, Paste, zilele lor de nastere etc. Insa acum din ce am inteles si eu de la cunostinte care au copiii in scoala generala este ca acei bani se strang in plic si asa se dau, ceea ce repet mi se pare scarbos si josnic, vrei sa mai castigi un ban? Fa o meditatie sau ia-ti un job part time!

    • #8

      Cred că asta cu cerutul pe față se practică mai des în situația școlilor “de Centru”.

  5. #9

    Ipocrizia salveaza Romania!
    Mariane, eu am facut scoala tot la 30 demuuuult prin 66-74 cu Doamna Gheorghe director si cu doamna Cojocaru diriginte!!!
    Nu fiti ipocriti si NU VA MAI LUATI DUPA TELEVIZOR! Stiu ce spun, credeti-ma!!!!

  6. #10

    Grumazescu si Ionescu eu cred ca sunteti ipocriti! Daca ar fi sa alegeti intre un profesor bun si unul prost ce ati alege??? Daca aflati ca va opereaza de apendicita un rezident credeti ca prinde mai bine anestezia?? Copilul tau conteaza, viitorul lui, si atunci cand parintii clasei iau o hotarare , ai curajul sa zici ca nu contribui cu nimic si sa te lase in pace ca daca nu ii “parasti ” la KanalD. Nu fiti ipocriti, mergeti si luati-l de guler pe doctor inainte de operatie pentru ca v-a cerut 500 de euro pentru o apandicita la un spital bun! Puteti face asta? CONVINGEREA MEA este ca: NU!!!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.