Oriunde mergi sau oriunde stai ești bombardat cu mesaje care te invită la distracție. Mii de reclame îți promit distracția vieții tale dacă le cumperi produsul de pe tarabă. “Vrei să te distrezi toată vara/ toamna/ iarna/ primăvara?”, “Ia-ți gașca de prieteni și distează-te!”, “Distracția verii este numai la..”, “Distrează-te de 100 de euro!”, “Distrează-te în stilul tău!”, “Îți place să te distrezi?”, “Ai verde la distracție!”, “Distracție de vis cu..” etc.

 

Problema e că oricât de mult cauți distracția supremă la sfârșitul unei săptămâni de dat cu sapa într-o întreprindere corporatistă, cu greu vei reuși să te distrezi pe bune. Sunt puțini oamenii ăia care se distrează cu adevărat, iar mai toți dintre ei nu vor scrie pe vreo rețea socială “Bă, ce mă distrez acum!”. Asta pentru că, prin simpla scoatere a telefonului din buzunar, ar demonstra că au timp de laudă, iar distracția adevărată nu le oferă acel timp.

 

Distracția adevărată o simțeai în copilărie când jucai de-a v-ati ascunselea până la miezul nopții. Distracția adevărată e aia care te transportă într-un spațiu în care timpul nu mai înseamnă nimic, iar dacă cineva vine și te întreabă “Zi-mi repede în ce an suntem!”, tu nu știi ce să-i răspunzi. Distracția adevărată nu ți-o dă un club și-o sticlă de votcă spartă în cinci persoane. Deja prea multă lume se oferă să-ți pună această distracție pe tavă când, de fapt, de abia îți pasează o pastilă care imită gustul distracției copiate.

 

Singura metodă de a reuși să te distrezi cu adevărat în ziua de astăzi este, în primă fază, să te rupi de gălăgia asta care îți vrea doar banii și numărul de pe bonul fiscal, ca să se laude apoi că a adunat zece mii de oameni ca tine la un loc. După care să îți oferi un strop de timp și să îți reamintești când te-ai simțit cu adevărat bine și îți venea să urlii de fericire (pentru mine momentul ăla a fost acum patru ani de zile, când săream de pe botul unui vapor – de la aproape 10 metri înălțime – în apele Mării Mediterane). Apoi repetă acțiunea sau fă ceva asemănător.

 

Eu o să încerc asta cât de curând. M-am cam săturat să îmi cârpesc distracția cu tot felul de imitații proaste. Cred că e timpul să mă trezesc, ca-n Matrix. :)

 

 

Dacă vrei să fii la curent cu articolele care-mi ies din minte și mână, apasă aici.

6 comentarii Adaugă comentariu

  1. total de acord!
    uneori am impresia ca unii au un buton secret pe care apasa si intra automat in modul “distractie”. nu in starea de distractie, ci in modul distractie…

  2. Distracţia adevărată nu ţine de modul fiecăruia de a vedea? Poate pentru tine, pentru noi (unii din noi), distracţia adevărată se rezumă la ce ai zis şi da … copilăria reprezintă de multe ori perioada de maximă intensitate pentru majoritatea dintre noi. Poate pentru alţii distracţia adevărată este ceea ce numeşti tu „o sticlă de votcă spartă-n cinci” şi sunt mulţumiţi cu asta şi majoritatea poveştilor lor la bătrâneţe vor începe cu „şi într-o seară la o votcă…” :D

    • #4

      Ai și tu dreptatea ta, dar gândește-te ca fix ca și în cazul legumelor care fiind crescute cu tot felul de îngrășăminte își pierd gustul iar copiii noștri vor ajunge să creadă că de fapt așa ar trebui să fie o roșie (fără gust), distracția poate fi ușor băgată în capul oamenilor ca fiind o sticlă de votcă spartă în cinci persoane.

  3. Fiecare intelege diferit notiunea de distractie si isi alege sa faca ceea ce simte el mai bine si mai intens

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.