Vin eu cu prietena agale spre casă de la şpriţ.
La intrarea în scară trei hăndrălăi de-ai blocului stăteau supect de cuminţi sprijinindu-se de pereţii blocului.
Mă scotocesc în buzunar (eu pe mine), scot cheile, uşa o deschid şi când să intru în scară mă loveşte un miros dubios care mă face să exclam:
– Bă, miroase a iarbă!
Evident, ei pufnesc în râs iar printre “hă-hă-ieli se aude un:
– Ce miros fin ai vecine!
(No shit! :))
Intru în scară puţin încântat de talentul meu Sherlock-uiesc iar în spatele meu hăndrălăii se prăpădeau de râs în continuare….
În gândul meu: “pe vremea mea doar viziunile cu rockeri în fustiţe de balerină îmi provocau asemenea crize isterice de râs”… :D
6 comentarii Adaugă comentariu
don’t drink and drive, smoke and fly, buhahah
“pe vremea mea”??? Uooffff… Cine nu te stie zice ca ai cel putin 180 de ani! :))
păi am.. muahahahaa! :))
“With the smoke in the air my nose like basset hounds” :D
Pilif ai murit, frate?
Nevãr!