În ultima perioadă, am alunecat puternic pe toboganul nostalgiei. Mi-am luat o cameră din anii 2000, care filmează în stil VHS, și îmi terorizez audiența cu ea prin vloguri și reel-uri. Vreau să îmi fac la studio un setup d-ăla cu televizor cu tub, mileu și, deeesigur, un ditămai peștele de sticlă. :))
Plus că mi-am mai luat o jucărie cu rădăcini solide în copilăria mea cu care o să vă spamez un pic. În fine, ideea e că o să vedeți mult content înrădăcinat în nostalgie în perioada următoare.
Și, apropo de nostalgie, mă gândeam zilele trecute că e drăguț cum mintea noastră ne fentează și parcă pune așa un filtru retro de instagram peste vremurile de altădată. Zâmbești când te gândești cum ascultai la casetofonul cu beculețe piesa aia favorită, dar uiți că derulai caseta aia cu creionul de fiecare dată sau trebuia să asculți piesa aia de pe cealaltă parte a casetei, doar ca să o asculți din nou pe aia care îți placea.
Chiar am uitat cât de multă fricțiune exista în viețile noastre. De la ascultat o piesă, până la plătit o factură, când trebuia să stai la tot felul de cozi. Sau cât dura să îți faci RCA la mașină. Cum trebuia să te duci într-un mall, la o insuliță d-aia, să completezi acolo datele de mână. Și cât de ușor este acum să îți faci o asigurare RCA online. Datele sunt precompletate, trebuie doar să îți alegi asiguratorul, faci plata și aia e.
Totul e mai ușor acum, dar nu știu cum de face mintea noastră și parcă tot perioada aia o romantizăm și-o venerăm. Fără doar și poate, nostalgia este fără niciun dubiu o capcană frumoasă în care cădem cu plăcere cu toții de fiecare dată.
