Mă lăudam ieri la o persoană, care se plângea de vecinii ei pasionaţi de dat găuri în pereţii blocului, că eu nu mai am probleme cu zgomotele de bormaşină de foarte multă vreme. Asta pentru că în timpul reabilitării termice de anul trecut toţi vecinii mei au profitat de ocazie ca să îşi facă modificările prin casă, inclusiv eu.
Astăzi dimineaţă, pe la ora 9 şi ceva, când somnul era mai dulce ca niciodată, dat fiind faptul că m-am culcat la 4 dimineaţa, a început haosul. Un zgomot de flex însetat de fier, urmat de un zgomot de bormaşină dornică de dat găuri mai ceva ca Râmaru. Toată nebunia a durat în jur de trei sferturi de oră, timp în care somnul mi-a zburat pe geam, iar gândurile criminale mi-au acoperit activitatea cerebrală.
Acum, la mai bine de şase ore de la asasinarea dulcelui meu somn, cred că mi-a picat fisa! Este oare posibil ca persoana aia la care mă lăudam eu aseară, cu un zâmbet superior pe buze, să fie în spatele acestui act criminal? Este oare posibil ca ea să fie prietenă cu “lunetistul” orei 9 şi ceva?
sursă foto: Piccsy.com
2 comentarii Adaugă comentariu
Adaugă un comentariu
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Criminalii sunt peste tot…indiferent unde te muti…iti spun eu care stau cu chirie de la 21 de ani…:)
Si eu care credeam ca scrii un articol despre ironia faptului ca toata viata dai gauri pe unde vrei pentru ca, la sfarsit, sa ajungi… intr-o gaura.
Un fel de… cine da gaura altuia, in gaura ajunge.