Noaptea Muzeelor a însemnat o mare de oameni ieşiţi din casă, frumos îmbrăcaţi şi puşi pe recuperat culturalizarea pierdută de-a lungul anului.

 

Eu am ieşit cu gaşca la plimbare mai mult ca să luam pulsul Bucureştiului într-o noapte uşor confundabilă cu Revelionul, chiar şi cu Învierea.

 

Am intrat în Muzeul Bucureştiului (Palatul Şuţu), muzeu pe care l-am vizitat de zece ori (cred) dar de care nu mă satur niciodată, asta pentru că ador să văd intersecţia de la Universitate din unul dintre mini-balcoanele locaţiei.

Totuşi, trebuie să recunosc că nu înţeleg cum de nu se sufocau oamenii la petrecerile pe care le dădea acest “Sugar-Daddy” la vremea lui, asta pentru că aseară am simţit pe pielea mea (transpirată) cum e să stai alături de câteva sute de oameni în cunoscutul palat de la Universitate.

 

Am vizitat şi “Muzeul Labirint“, amplasat în Piaţa George Enescu, care era o combinaţie inteligentă între Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa şi Muzeul National al Taranului Roman, unde mi-au plăcut foarte mult cutiuţele surpriză în care băgai mâna fără să ştii ce urmează să pipăi. Recunosc, nu am avut nici tupeu să bag mâna şi nici loc datorită zecilor de copii curioşi. :)

 

Ultimul “check-in” a fost Muzeul Naţional “George Enescu aflat în Palatul Cantacuzino, locaţie în care cred că a şi locuit marele compozitor, asta pentru că a aparţinut soţiei sale, lasată moştenire de la primul soţ.

 

În concluzie, a fost o noapte frumoasă pentru cei care au ştiut să “o joace”, adică pentru cei care nu au stat la cozi interminabile ca să intre într-un muzeu de tipul “autobuz RATB într-o zi de luni la orele de vârf”.


 

Uite cum arăta Piaţa Revoluţiei la ora 00:00:

 

http://youtu.be/nVrhFkMjnIc

 

Au mai scris, cu măiestrie, despre Noaptea Muzeelor: Cris-Mary şi Sorin.