Sâmbătă seara, la concertul lui Grigore Leşe de la Sala Radio, am avut parte de o “fază bună de comentat“.


Chiar pe scările Sălii Radio, un individ la vreo treizeci de ani le  şoptea suav la ureche oamenilor, “Psst-psst.. bilete, am bilete! Vreţi bilete?”, asta în timp ce oamenii legii erau la câţiva metri de el.

 

 

Mare mi-a fost mirarea să văd un speculant de bilete tocmai la un concert de muzică din folclor.

Sunt convins că specula de bilete este o “meserie nobilă”, doar o făcea şi Giovani Becali prin anii ’90 în faţă la cinema Patria, dar nu ar trebui să îţi alegi locul cu cap?!

 

Adică e clar că nimeni nu vine la concertul lui Grigore Leşe, aşa, pe ultima sută de metri cu gândul că sigur găseşte un flăcău la intrare cu bilete de vânzare..

 

Ok, la meciurile de fotbal sau la Shakira sunt convins că se găsesc câţiva doritori care au venit la “ce-o fi!“, dar la un spectacol unde toată lumea vine gătită, lume care şi-a planificat spectacolul respectiv cu câteva săptămâni bune înainte, nu cred!

 

Toată acţiunea asta m-a făcut să înţeleg că speculantul de bilete este un om care îşi ia job-ul în serios, asta pentru că îl execută oriunde, oricând şi cu oricine (ca să nu mai zic şi pe orice vreme).

 

Mai multe despre concertul lui Grigore Leşe a scris aici KirstDay.

 

 

 

6 comentarii Adaugă comentariu

  1. Pey e un adevarat job:) Sunt peste tot :D

    • #2

      @Cris-Mary, O fi bănos? Că pe praful ăsta…

    • Incercam, desi si asta cred ca e o lume cu circuit inchis ca si cea a cersetorilor :D

    • #4

      Câtă dreptate ai!

  2. :)))) Tigariii tigarriii avem tigariii:)))

    • #6

      @Iza, sau “Băiatu’, o fată frumoasă-ceva?!?” :))

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.