O decizie interesantă.. | Mariciu.ro

O decizie interesantă..

Am citit ieri despre decizia francezilor de a interzice pe posturile radio şi tv folosirea cuvintelor “facebook” şi “twitter“, invocând ca motiv “publicitatea clandestină”.

 

Cu alte cuvinte, francezilor nu li se pare tocmai normal ca Facebook şi Twitter, două companii americane care valorează miliarde de dolari, să fie pe buzele tuturor prezentatorilor radio sau tv, lucru care se întâmplă şi la noi.

 

Evident, mai toată lumea a sărit să acuze această decizie, cum că nu este democratic şi că în Franţa miroase a socialism, cum că este un exemplu de naţionalism protecţionist faţă de cultura americană (asta după ce în 1992 au interzis folosirea cuvântului “e-mail” în toate documentele şi publicaţiile guvernamentale).


Mă rog, genul de reacţii care apar în momentul în care i se interzice ceva omului.

 

 

 

Adevărul e că… cele două reţele sociale aduc un mare plus omenirii

 


 

Ca orice lucru nou, facebook-ul şi twitter-ul par cool, fresh şi cu resurse nelimitate.


Toată lumea se grăbeşte să îţi recomande să intri să îţi faci cont (gratis), să socializezi, să îţi găseşti şi să reintri în contact cu colegii de liceu/generală/grădiniţă/maternitate, să dai like-uri, să afli despre evenimente, să te joci FarmVille/Mafia, să trăieşti virtual.

 

Clar, nu am cum să neg utilitatea celor două reţele sociale, mai ales eu care îmi promovez blogul constant cu ajutorul lor.

 

Posturile de radio şi tv au simţit pe statisticile lor cât de bine e să fi prezent pe reţelele sociale şi să interacţionezi cu fanii.

 

Companiile mari  chiar au şi angajat oameni care să se ocupe strict de updatarea conturilor de facebook şi twitter.

 

Chiar şi statul câştigă, având la dispoziţie încă două unelte numai bune de spionat populaţia.

 

 

 

Dar totuşi…

 

 

Am senzaţia că francezii au făcut un pas mic spre îngrădirea acestui căluţ sălbatic numit internet. Căluţ pe care îl călăreşte toată lumea dar care, de fapt, ascultă doar de comenzile unora, puţini la număr.

 

Căluţ care momentan aleargă liber pe toate canalele media.

 

Eu personal mi-am făcut contul de facebook după ce timp de o săptămână îi auzeam zilnic pe Dobrovolschi şi Craioveanu vorbind despre respectiva reţea socială în direct la radio. (Cel de twitter mi l-am făcut mai devreme, odată cu blogul)

 

Cel mai bun exemplu, ca să vă lămuresc despre ce tot vorbesc – în scris aici, este o întâmplare petrecută săptămâna trecută când Raluca şi Roxana, creierele găştii “Copiii Visează“, au fost invitate la TvR ca să promoveze puţin acţiunile noastre. Din start au fost atenţionate de staff-ul emisiunii să nu pomenească numele companiei care ne-a sponsorizat ultimul caz. Companie care a sărit imediat cu banii când a auzit situaţia unui copil ce avea nevoie de un aparat respirator, companie care nu a emis, oricum, niciun fel de pretenţie, a dat banii şi atât.


Dar pe de-altă parte, în timpul emisiunii cred că s-a pronunţat de minim zece ori cuvântul Facebook, o companie a cărei valoare de piaţă se ridică la zeci de miliarde de dolari.

 

Evident, televiziunile şi posturile radio, folosesc cuvântul facebook sau twitter în contextul unei fraze în care îşi promovează paginile şi conturile lor, dar nici asta nu este normal. Pentru că am senzaţia că CNA-ul le spune clar că până şi promovarea produsului propriu are o limită şi trebuie atenţionată corespunzător telespectatorului sau ascultătorului.

 

Una peste alta, twitter şi facebook continuă să se extindă iar în curând, cu ajutorul publicităţii clandestine şi nu numai, vor ajunge să controleze “căluţul” şi să-l exploateze la maxim, cel mai bun exemplu de mamut, care face deja asta, este Google.

 

Iar filmuleţele următoare au rolul de a vă lămuri cum stă treaba cu mamuţii ăştia:


 

Uită-te (1):

 

Uită-te (2):

 

http://youtu.be/hrontojPWEE

 

 

Uneori toate lucrurile astea mă pun pe gânduri şi îmi dau senzaţia că maşinile astea de făcut bani (şi multe altele) precum facebook-ul nu puteau fi inventate doar de un Mark Zuckerberg sau de alţi puşti ciudaţi de umblă în papuci pe stradă. Toate mecanismele astea sunt muuuult prea bine gândite chiar şi pentru ei…

 

 

2 comentarii

  1. E reclamă până la urmă, pentru că sunt companii, de chestii aparținând bunului comun.
    Așa cum când vorbești de apariții într-un anumit ziar, spui… „revista aia cu iepurași”, poți spune și „pe cunoscuta rețea de socializare”, etc. Oricum toată lumea știe la ce se referă…
    Iar pentru promovare… în America, la multe emisiuni, se făcea trimitere la site-ul emisiunii (fără să fie numit, dar era logic emisiune. com) pentru a face rost de contactele unei firme ce a prezentat produse, ale unei campanii sociale, etc.
    Sunt soluții elegante.

    Problema e cum le spui, cum formulezi niște reguli. De aici vine sentimentul ăsta de interzicere de multe ori, din exprimare.

    • @Diana: Zici bine! Mersi pentru părere! :)

Adauga un comentariu

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.