Închide

Ce vrei să cauți?

O poveste cu o mioriță

O oaie stătea în fundul turmei îndesate pe  un canal îngrăjdit. Canalul dădea într-un țarc în care oile stăteau precum călătorii tramvaiului 21 la ora opt dimineața. Acest lucru îi poziționa copitele mioriței noastre undeva în afara “tramvaiul 21” și a canalului îngrăjdit.

 

Rămasă ultima, cea mai proastă din grajdul școlii, cu botul înfipt în lâna de pe posteriorul altei oi, miorița noastră nici nu îndrăznea să își întoarcă privirea și să vadă că în spatele ei era o goliciune de țarc. Un paradis al libertății, în care picioarele puteau să o propulseze la viteze în care însemnata-i lână îndeplinea calitățile de a pluti suav în vânt, precum părul modelelor care fac reclamă la șampon.

 

Dar ultima oaie a turmei prefera să stătea profund jenată de faptul că nu a găsit și ea o modalitate de a se infiltra (cel puțin) pe canalul de legătură cu țarcul “tramvaiul 21”. Era prea preocupată de eșecul propriu și personal, în loc să vadă țarcul plin de libertate a cărui față o trata cu spatele.

 

 

(Acest tablou viu a fost surpins în escapada “Românește la Bran“. Escapadă pusă la cale de J’Info Tours.)

Abonare la newsletter

Primesti pe email cele mai noi articole.

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. :) Cine este muza?

  2. Tu vorbesti despre oite, eu prefer sa vorbesc despre purcelusi, de ce?
    Pai iesi l-am vazut pe facebook pe unul ca dormea cu porcul in pat, era pe post de perna saracul animalut.

    Sa nu mai zic de reclama cu pate ul, cu ma dezamagesti Marian…

Adaugă comentariu