Toată lumea din familia noastră/ Everybody in Our Family este un film românesc în care o problemă general-omenească degenerează și se rezolvă în stil românesc, adică rămâne în aer.

 

 

Mai toată acțiunea filmului se desfășoară în spațiu închis și este bazată pe discuțiile și confictul dintre personaje, care sunt șapte la număr.

 

Povestea este destul de des întâlnită (din păcate): o familie destrămată de un divorț, un tată care vrea să își vadă copilul și care plănuiește de mult timp un concediu pentru ei doi, o mamă care dă senzația că și-a refăcut viața sentimentală, dar își urăște fostul soț și profită de faptul că este tutorele legal al copilului ca să îl tortureze pe cel care “i-a distrus viața” prin ținerea lui la distanță, un copil care nu înțelege multe, dar care preferă să stea cu o familie, nu doar cu un tată singur, oricât de amuzant și creativ ar fi el.

 

Mi-a plăcut filmul, cu toate că are câteva secvențe în care lălăiala românească provocată de pierderea în detalii avea efectul “picăturii chinezești” în creierii mei obosiți după o zi de muncă. Este exact genul de film îți umblă prin minte și îți scotocește în cufărul cu amintiri nu tocmai plăcute, le scoate și se joacă, rânjind, cu ele, asta  în timp ce tu te regăsești în personajul Sofiei (copilului) care pune mâna la urechi și se bagă într-un colț pe jumătate speriată, pe jumătate nervoasă pe adulții plini de răutate pe care îi are în față.

 

Nu am de unde să știu dacă voi ați asistat vreodată la vreun scandal între rude, în copilăria voastră. Eu am avut neplăcuta ocazie să văd multe de astfel scandaluri cu urlete, mese răsturnate, violență, după care rămâneam cu un gust amar de răutate și de scârbă față de oamenii mari.

 

Concluzia?

 

Senzațiile retrăite în timpul filmului mă fac să vi-l recomand. Totuși, nu am de unde să știu pe ce frecvență îl vezi capta voi și ce fețe veți avea la finalul lui. Atuurile filmului sunt: trei actori mari, trei actori cu fețe cunoscute, o puștoaică senzațională, glumele românești (“chiar așa mă crezi botanist, chiar crezi că pun botul la așa ceva”) și scandalul tipic românesc.

 

Trailerul de rigoare:

 

 

Mulțumită Cristinei Bazavan am avut ocazia, ieri seară, să fiu prezent la avanpremiera filmului respectiv și la o ședință de Q&A cu regizorul Radu Jude și jumătatatea tânără a actorilor filmului: Șerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu și Gabriel Spahiu. Din păcate, jumătatea mai experimentată, formată din Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu și Alexandru Arșinel, nu a putut ajunge.

 

A fost o atmosferă destinsă, Sofia a făcut senzație, actorii și Radu Jude au răspuns sincer la toate curiozitățile publicului. Curiozitățile fiind de la “cum a ajuns un personaj de pe Bd. Carol la Piața Domenii” (a fost tăiată o scenă în care merge cu tramvaiul – cu toate că nu este o linie directă de la Armenească la Domenii), la “Ce buget a avut filmul și cât au durat filmările” (400.000 de euro, 23 de zile).

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Filmul a fost foarte ok, dar mai ales şedinţa de Q&A de la final, aşa cum ai menţionat şi tu. E interesant că, dacă ai nervii necesari să treci peste scenele duse la extrem, filmul românesc lasă loc de interpretare şi doreşte să comunice unor oameni creativi. Nu neapărat un mesaj anume sau clar nu unul prestabilit. E curajos să faci un film care tratează franc genul ăsta de probleme şi e şi mai interesant când reuşeşti să te faci înţeles prin asta.

    • #2

      :D Da, poți să zici că e un film curajos!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.