Asfalt, claxoane, praf, căldură,
Frunţi încruntate, “baga-mi-aş”, ură.
O pasăre în treacăt, se-mpiedică în nori şi moare,
Să fie de la claxoane, de la frunţi sau de la soare?

 

Instant se evaporă-n contact cu asfaltul încins,
Iar tu, ca privitor, visezi.. de acţiune împins.
Maşinile se-opresc, ca scoase din priză,
Iar aerul sufocant aduce acum, ciudat, a briză.

 

Simţi un lichid rece ce-ţi picură pe-a spatelui coloană,
Iar voci în minte îţi strigă: “Scoală, bă! Scoală!”
Îţi scuturi capul, zici să scapi de razele de soare,
Şi te trezeşti. Eşti pe nisip, pe plajă… miroase-a MARE…

 

 

“Chestie rimată” special creată pentru Cris-Mary, camarada mea de şpriţ şi blogosferă, care a pus lumea la făcut rime.


 

9 comentarii Adaugă comentariu

  1. Mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

  2. #3

    la mareeee, la soareeee, mergem si noi!!!!

  3. #5

    incolonareeeeee!
    spre mareeeee!

  4. Eu mi-am pus reggae ca sa intru in atmosfera :D Ar trebui sa scrii o carte !

    • #7

      @Cris: :))) mai spre bătrâneţe, să am material! :))

  5. bumtzi bumtzi bumtzi!!! \:D/ me gustaaaaaaa

  6. :)) ce va bucurati voi cand auziti de mare. Eu vreau la munte, m-am saturat de mare.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.