Acum vreo șase ani, plecam dintr-o firmă de call-center lăsând în urmă un mail care avea să circule mult timp între colegii nou-veniți în respectiva companie. Mailul era de fapt o poezie în care îmi exprimam tot oful acumulat în cele șapte luni de tratament execrabil din partea superiorilor.

 

Nu am înjurat, nu am arătat cu degetul, nu mi-am spălat rufele într-un mail, pur și simplu mi-am spus povestea și am plecat cu capul sus. Nu am mai făcut așa ceva de atunci și, cel mai probabil, nu o să mai fac, dar asta pentru că între timp mi-am învățat limitele de suportabilitate.

 

Revenind la motivul pentru care am scris mini-articolul ăsta, am dat dat peste o fază tare care merită împărtășită cu voi, un tip a zis să creeze puțin  haos odată cu plecarea lui dintr-o companie și le-a trimis colegilor lui următorul mail fix înainte să iasă pe ușa companiei:

 

sursă foto

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. Este amuzant, insa acum situatile de acest gen s-au mai modernizat, este o melodie:)) care merge foarte bine cu aceasta situatie, cauta lyli allen- f*** very much:)).

  2. Dupa primele randuri citite, credeam ca ai atasat poza cu poezia ta :))

    • #3

      Rares, daca as gasi-o, as atasa-o articolului. :D

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.