Aseară s-a întâmplat un miracol colectiv în București. După aproape patru zile de durere și înmărmurire generatoare de liniște sfâșietoare, oamenii și-au regăsit vocea și au reușit să exteriorizeze toată suferința care a creat în ei, până în acel moment, un vid al tăcerii. Până și marșul de duminică a arătat ca un fluviu negru care curgea atât de încet încât singurele sunete care se auzeu erau cele din jurul lui, păsări înfrigurate și trafic de București.

Am “auzit” atâta liniște în oraș zilele astea cum probabil nici pe vremea ciobanului Bucur nu era. Pe lângă liniște se simțea și o mare apăsare, ca si cum un nor mare și negru era atras gravitațional din ce în ce mai tare de pământ, urmând a ne strivi pe toți.

Marți pe timp de zi am fost la înmormântarea unuia dintre cei mai energici oameni pe care i-am cunoscut și alături de care am avut ocazia să leg câteva zeci de beri. Era atât de multă liniște și durere umană în cimitir încât gloanțele trase în timpul onorurilor militare s-au auzit brutal, cum îmi imaginez că se aud pe câmpul de luptă înainte să își îmbrățișeze victimele. Gloanțele au fost urmate de cel mai înspăimântător sunet pe care l-am auzit vreodată: în același cadru definit de o liniște umană apăsătoare, se auzeau doar câteva lopeți care izbeau pământul, cărându-l apoi spre punctul în care lovea crud coșciugul. Mă uitam în jur și vedeam doar oameni care se aflau în aceeași stare ca și mine, într-o teribilă imposibilitate de exteriorizare.

Aseară să întâmplat miracolul. Zeci de mii de bucureșteni au luat bulevardele la pas și la materializat durerea într-un scop comun, acela de a schimba ceva. Au protestat pașnic, și-au strigat supărarea, au declarat că vor schimbarea și asta implica demisiile lui Ponta, Oprea și Piedone. Demisii care au venit astăzi ca într-un joc de domino. A fost o revoltă a decenței, a bunului-simț și, mai ales, a supraviețuirii. Oameni cu copii după ei, frați, găști de prieteni, bătrâni, corporatiști, activiști, toți la un loc am luat la pas bulevardele și am scos la lumina realității hashtag-ul #CorupțiaUcide. Solidaritatea născută din tragedia #Colectiv s-a materializat în stradă după ce am reușit să ne exteriorizăm cu adevărat și să ne regăsim vocea.

Asta a fost ieri. Azi ieșim din nou în stradă. Vrem un Guvern de tehnocrați. Vrem ca parlamentarii corupți  să fie dați pe mâna justiției. Vrem să ne identificăm cu scena politică. Hai că se poate! #SuntemColectiv!

Poza din thumbnail este făcută de Cabral aseară. Găsiți tot albumul aici.

———————————————————————————————-

Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!

1 comentariu Adaugă comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.